03 10 2017

Curtea a considerat, în cauza Novaya Gazeta ?i Milashina c. Rusiei, c? editorul ?i jurnalistul au fost g?si?i responsabili pentru c? au raportat opiniile unor ter?e p?r?i. De?i ar fi fost necesare motive deosebit de puternice pentru a pedepsi un jurnalist pentru asistarea la difuzarea declara?iilor f?cute de o alt? persoan?, instan?ele na?ionale nu au furnizat astfel de motive. Ei au considerat complet irelevant dac? jurnalistul ?i-a exprimat propriile opinii sau cele ale unui ter?. În ansamblu, ra?ionamentul instan?elor na?ionale în cauz? s-a dovedit a fi bazat pe presupunerea c? protec?ia reputa?iei reclaman?ilor a predominat asupra libert??ii de exprimare în toate circumstan?ele.

Reclaman?ii în cauza Novaya Gazeta ?i Milashina c. Rusiei, sunt “Redaktsionno-Izdatelskiy Dom ‘Novaya Gazeta’”, o cas? editorial? din Moscova, în continuare publica?ie ?i jurnalista Yelena Milashina.

În ianuarie 2005 Novaya Gazeta a publicat 2 articole semnate de Milashina, privind scufundarea submarinului nucleare „Kursk” în marea Baren? la 12 august 2000 ?i investigarea ulterioar? privind cauzele accidentului. În timp ce majoritatea echipajului a decedat în primele minute de la exploziile ce au avut loc la bordul submarinului, 23 de membri ai echipajului au supravie?uit ?i au l?sat o noti?? în care au descris evenimentele ce au avut loc. Toate acele 23 de persoane au decedat pân? la sosirea echipei de salvare. În 2002 investiga?ia a fost finalizat? din lips? de probe a vreunei infrac?iuni.

Cele dou? articole au relatat despre faptul c? tat?l lui D.K., c?pitanul Kurskului care a decedat la bordul submarinului, a depus o cerere la Curtea European?, prin care a reclamat violarea dreptului la via?? a lui D.K. Primul articol l-a descris pe D.K. ca persoana care a scris noti?a, în care se men?iona c? membrii echipajului care au supravie?uit exploziei au a?teptat s? fie salva?i. Potrivit articolului, noti?a, care a fost descoperit? în octombrie 2000, a infirmat versiunea oficial? c? to?i membrii echipajului au decedat în rezultatul exploziilor.

Articolul relata, de asemenea, c? tat?l lui D.K. ?i consilierul acestuia, B.K., au încercat s? demonstreze în fa?a instan?elor ruse?ti c? anchetatorii procuraturii militare ?i ?eful expert criminalist al Ministerului Ap?r?rii au fost vinova?i de abuz, din moment ce au omis s? admit? c? o serie de cioc?nituri ce veneau dinspre submarin în ziua accidentului au fost un semnal SOS în codul Morze.

Al doilea articol a men?ionat, în particular, c? B.K., care a reprezentat 47 de familii ale membrilor echipajului, au considerat c? adresarea la Curtea de la Strasbourg este ultima instan??, având în vedere c? Procuratura general? ?i conducerea procuraturii militare aparent au luat „decizia de a ajuta ofi?erii în comanda Flotei de nord s? scape de r?spundere penal? ?i s? înceteze investiga?ia”.

?eful expert criminalist, ?eful grupei de investiga?ie din cadrul Procuraturii militare, ?eful Procuraturii militare ?i Procuratura militar? au ini?iat proceduri civile de def?imare împotriva publica?iei ?i Dnei Milashina. În decembrie 2005 o instan?? din Moscova a admis ac?iunea reclaman?ilor. Ea a concluzionat c? expresia „s? ajute s? scape de r?spundere penal?” este def?im?toare, din moment ce con?inea o alega?ie de conduit? criminal? ?i a obligat s? publice o dezmin?ire a declara?iilor privind implicarea reclaman?ilor în abuz de serviciu. Publica?ia ?i Dna Milashina au fost obligate, de asemenea, s? pl?teasc? desp?gubiri fiec?rui reclamant în m?rime de 1,500 ?i 200 Euro. Hot?rârea a fost men?inut? în recurs.

Decizia Cur?ii, articolul 10

Nu a fost disputat de c?tre p?r?i c? hot?rârea instan?ei de judecat? din decembrie 2005 a constituit o ingerin?? în dreptul publica?iei ?i a Dnei Milashina la libertatea de exprimare. Curtea a acceptat c? ingerin?a a fost legal? potrivit legisla?iei na?ionale ?i c? a urm?rit un scop legitim, în particular „protec?ia reputa?iei sau drepturilor altora”.

În ceea ce prive?te chestiunea dac? ingerin?a a fost „necesar? într-o societate democratic?” în sensul Articolului 10, Curtea a subliniat c? cei patru reclaman?i în procedurile de def?imare, gra?ie pozi?iei sale, trebuiau s? fie mai toleran?i criticilor decât persoane private.

Trei reclaman?i erau oficiali de rang înalt ?i al patrulea - o autoritate public?. Este adev?rat c? procurorii, ca parte a sistemului judiciar, se bucur? de protec?ie împotriva atacurilor ofensatoare ?i abuzive. Totu?i, aceasta nu le ofer? imunitate împotriva oric?rei critici în mass-media a ac?iunilor realizate în capacitatea lor oficial?. Referitor la subiectul articolelor, Curtea a notat c? catastrofa Kurskului a fost f?r? îndoial? o chestiune de interes public în Rusia; în consecin?? publica?ia ?i Dna Milashina au contribuit la o dezbatere de interes public.

Mai mult decât atât, Curtea a observat c? articolele nu puteau fi considerate ofensatoare deoarece nu au con?inut atacuri personale nefondate în adresa reclaman?ilor na?ionali. Având în vedere atât func?iile reclaman?ilor ?i chestiunea abordat? în articol, Curtea a considerat c? autorit??ile na?ionale dispun de o marj? de apreciere foarte joas? în stabilirea necesit??ii ingerin?ei în libertatea de exprimare a reclaman?ilor.

Curtea nu a fost satisf?cut? de faptul c? instan?ele ruse?ti au efectuat un exerci?iu de balansare dintre necesitatea de a proteja reputa?ia reclaman?ilor la nivel na?ional ?i drepturile reclaman?ilor din fa?a Cur?ii potrivit Articolului 10 din Conven?ie. În schimb, motivarea instan?elor na?ionale aparent s-a bazat pe prezum?ia c? protec?ia „onoarei ?i demnit??ii altora” prevaleaz? fa?? de libertatea de exprimare în toate circumstan?ele. Admi?ând ac?iunea reclaman?ilor la nivel na?ional, instan?ele nu au l?sat loc pentru func?ia esen?ial? pe care o exercit? mass-media în societate democratic?.

Curtea a considerat c? esen?a cauzei este faptul c? publica?ia ?i Dna Milashina au fost responsabiliza?i pentru raportarea opiniilor ter?ilor, în particular tat?l lui D.K. ?i B.K., consilierul ce a reprezentat familiile echipajului decedat. Potrivit jurispruden?ei Cur?ii, motive conving?toare trebuie aduse pentru a pedepsi un jurnalist pentru asistarea în diseminarea declara?iilor f?cute de alte persoane. Totu?i, instan?ele na?ionale nu au furnizat nici un motiv în acest sens, desconsiderând ca în totalitate irelevant faptul dac? jurnalistul ?i-a exprimat propria p?rere sau a unui ter?.

În plus, Curtea nu a fost de acord cu alega?ia Guvernului c? reclaman?ii au ac?ionat cu rea credin??. Din material era cert pentru cititori c? Dna Milashina relata opiniile tat?lui lui D.K. ?i a lui B.K. despre fapte, care în opinia lui B.K., constituiau un abuz în serviciu public. Aceste opinii au fost exprimate în plângerile adresate de c?tre tat?l lui D.K. ?i B.K. la nivel na?ional ?i în fa?a Cur?ii Europene, de asemenea în cartea publicat? de B.K.

În aceste circumstan?e nu se poate afirma c? reclaman?ii au e?uat s? prezinte baza faptic? pentru declara?iile din spe??. Ei au ac?ionat în conformitate cu etica jurnalistic? ?i Dna Milashina a ac?ionat cu diligen?a proprie unui jurnalist responsabil, ce raporteaz? o chestiune de interes public.

În final faptul c? procedurile împotriva reclaman?ilor au fost civile ?i nu penale ?i faptul c? desp?gubirile la care au fost obliga?i erau relativ modeste nu au schimbat concluzia Cur?ii c? instan?ele na?ionale au aplicat standarde care nu sunt conforme principiilor Articolului 10. Corespunz?tor a avut loc violarea Articolului 10 din Conven?ie.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribu?ia la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asocia?ia Ob?teasc? ”Juri?tii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Funda?ia Est-European?, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate apar?in autorilor ?i nu reflect? neap?rat punctul de vedere al Funda?iei Est-Europene sau al Guvernului Suediei.