04 10 2017

Cauza DMD c. României, cererea nr. 23022/13, a vizat procedurile ini?iate de fecior împotriva tat?lui pentru violen?a domestic?. Procedurile au durat mai mult de opt ani ?i s-au finalizat cu condamnarea tat?lui pentru violen?a psihic? ?i fizic? asupra copilului. Reclamantul, s-a plâns c? procedurile respective nu au fost eficiente ?i c? nu i-au fost încasate desp?gubiri. În particular instan?ele na?ionale, în final, au constatat c? nu urmau s? examineze chestiunea compensa?iilor din moment ce nici reclamantul ?i nici procurorul nu au formulat atare cerin?? în fa?a instan?elor inferioare.

Curtea a constatat, unanim, violarea Articolului 3 din Conven?ie, interzicerea unui tratament inuman sau degradant, deoarece investiga?ia privind pretinsa violen?? a durat foarte mult timp ?i a fost marcat? de omisiuni considerabile; ?i cu patru voturi la trei, c? a avut loc violarea Articolului 6 din Conven?ie, deoarece instan?ele na?ionale nu au examinat fondul plângerii reclamantului privind omisiunea de a-i acorda compensa?ii, în pofida prevederii explicite în legisla?ia na?ional? a obliga?iei de a solu?iona chestiunea compensa?iei în cazul unui minor, chiar ?i în lipsa unei cereri formale de la victim?.

Curtea a reamintit, în particular, c? statele membre trebuie s? tind? s? protejeze demnitatea copilului ?i c?, în practic?, aceasta impune un cadru legal adecvat pentru protec?ia copilului împotriva violen?ei domestice.