CtEDO: Obligarea unui jurnalist să prezinte dovada sursei nu este justificată

05 10 2017

Reclamantul Cecilie Langum Becker este de naționalitate norvegiană, născută în 1980 și locuiește în Oslo. Ea este jurnalistă pentru DN.no, versiunea internet a publicației Dagens NÅ“ringsliv. În august 2007 Dna Becker a scris un articol despre Compania Norwegian Oil și preocupările sale privind colapsul acesteia. Articolul său a avut la bază o convorbire telefonică cu anumit Domn X și o scrisoare expediată acesteia prin fax, scrisă de un avocat, aparent din numele unor acționari în companie, prin care și-au exprimat îngrijorări despre situația financiară a companiei. S-a adeverit ulterior că avocatul de fapt a întocmit scrisoarea din numele doar a Domnului X, care deținea o acțiune în companie. După publicarea articolului, prețul de piață a acțiunilor companiei a scăzut.

Doamna Becker, în iunie 2008, a fost interogată de poliție și i s-a comunicat că Domnul X a confirmat că a fost sursa acesteia. Ea a menționat că dorea să declare că articolul s-a bazat pe scrisoarea expediată prin fax, dar a refuzat să ofere informație adițională, referindu-se la principiile jurnalistice de protecție a surselor. În iunie 2010 sursa Doamnei Becket a fost învinuită de manipularea pieței.

În cadrul cauzei penale, Doamna Becker a fost citată în calitate de martor. Ea a refuzat să dea depoziții la orice stadiu a procedurilor, invocând legislația națională privind protecția surselor jurnalistice și Articolul 10, libertatea de exprimare. Instanțele naționale au decis că ea are obligația să dea depoziții despre contactele cu X, concluzionând că în situația în care sursa a recunoscut, nu mai există sursă a fi protejată și că divulgarea identității acesteia nu ar avea consecințe asupra liberei circulații a informației. Mai mult decât atât, era în discuție o cauză penală serioasă, implicând acuzația că Domnul X a utilizat-o pe Doamna Becker pentru a manipula piața și că depozițiile sale ar fi asistat considerabil în elucidarea cauzei.

Între timp, în martie 2011, Domnul X a fost condamnat; condamnarea a fost menținută în ianuarie 2012. Printr-o decizie din aceeași zi, Doamna Becker a fost obligată să plătească o amendă de 3700 Euro pentru refuzul de a răspunde la întrebări referitor la contactele sale cu Domnul X.

Invocând Articolul 10, libertatea de exprimare, Doamna Becker s-a plâns de decizia prin care a fost obligată să prezinte dovezi a contactelor sale cu sursa, pretinzând că aceasta cel mai probabil ar duce la identificarea, de asemenea, a altor surse. De asemenea, ea a invocat că, în orice caz, nu a existat o necesitate reală de a da depoziții în cauza împotriva sursei sale.

Decizia Curții

Curtea a reamintit că nivelul de protecție a jurnaliștilor în ceea ce privește drepturile acestora de a proteja confidențialitatea surselor depinde atât de jurnalist cât și de sursă. În ceea ce privește Doamna Becker, metodele jurnalistice a acesteia niciodată nu au fost puse sub îndoială și că niciodată nu a fost acuzată de vreo activitate ilegală. În ceea ce privește Domnul X, el a fost recunoscut vinovat de o infracțiune serioasă și a fost condamnat la închisoare, și a declarat singur în fața poliței că a fost sursa Doamnei Becker. Această însemnând că nivelul de protecție ce urma să fie aplicat în speță nu era de același nivel care urma a fi acordat unui jurnalist care a fost asistat de o sursă necunoscută într-o chestiune de interes public.

Totuși Curtea a reamintit că protecția jurnalistului nu putea fi ridicată automat din cauza conduitei sursei. Nici cunoașterea identității sursei nu poate fi decisivă în evaluarea respectivă în sensul Articolului 10 din Convenție.

În opinia Curții, evaluarea sa referit mai presus de toate la chestiunea dacă depozițiile Doamnei Becker au fost necesare pe durata procedurilor penale și procedurilor judecătorești ulterioare. Ea a notat că refuzul acesteia de a divulga sursa sa în nici un caz nu a împiedicat investigația sau procedurile împotriva Domnului X. În particular, procuratura a înaintat învinuirea lui X fără a primi vreo informație de la Doamna Becker; instanțele nu au fost prevenite în nici un caz de la examinarea fondului acuzațiilor; și că, în hotărârile împotriva Domnului X nu există nici un indiciu că refuzul Doamnei Becker de a da depoziții a dat vreun motiv de îngrijorare. În contrar, prima instanță care l-a condamnat pe Domnul X a fost informată de procuror că nu există demers de prelungire, până la decizia privind obligarea de a da depoziții, deoarece speța a fost elucidată în mod suficient fără declarația Doamnei Becker.

De asemenea, având în vedere hotărârile anterioare prin care s-a evidențiat efectul de descurajare în cazurile când jurnaliștii sunt priviți în a asista în identificarea surselor anonime, corespunzător Curtea nu a fost convinsă că în circumstanțele din speță sau motivele invocate au justificat obligarea Doamnei Becker să dea depoziții. Corespunzător a existat violarea Articolului 10.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundația Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.