CtEDO: Condamnarea în baza declarațiilor unui martor fugar contravine Convenției

12 10 2017

Reclamantul Gaetano Cafagna, de naționalitate italian, este născut în 1970 și locuiește în Barletta, Italia. La data de 03 iunie 1996 C.C. a depus o plângere penală împotriva reclamantului, pretinzând că ultimul și complicele său au încercat să-l jefuiască în stradă. C.C. a pretins că a încercat să-l urmărească, însă a fost lovit de reclamant în față.

Când a depus plângerea, care a fost preluată de L.R., un carabinieri, C.C. formal l-a identificat pe reclamant și complicele acestuia după fotografii. La 13 septembrie 1996 un procuror a cerut audierea lui C.C. și efectuarea unei prezentări spre recunoaștere.

In pofida multiplelor somații și cerințe de a se prezenta, C.C., care potrivit părinților nu mai locuia cu aceștia, el nu a putut fi localizat și niciodată nu a confirmat în fața instanței alegațiile privind identitatea agresorului său. In hotărârea din 11 aprilie 2005 instanța districtuală l-a condamnat pe reclamant la 1 an și patru luni de închisoare. Ea a concluzionat că declarația precisă și detaliată dată de C.C. carabinierilor era suficientă pentru constatarea vinovăției reclamantului. În opinia Curții, faptul că locația martorului era necunoscută a făcut în mod obiectiv imposibilă audierea acestuia în ședință; corespunzător instanța era în drept, examinând acuzația, să folosească orice declarații făcute anterior judecării cauzei. Instanța, de asemenea, a constatat că condamnarea reclamantului s-a bazat pe alte probe obținute din declarația carabinierului.

În decizia Curții de Casație, prin care a fost respins recursul reclamantului, s-a constatat că C.C., care a fost condamnat în absență într-un alt set de proceduri penale, nu putea fi localizat, și acest fapt nu putea fi prevăzut la momentul când a dat declarații carabinierilor și că instanța districtuală era în drept să admită în calitate de probe declarațiile lui C.C.

În fața Curții reclamantul s-a plâns, invocând dreptul la un proces echitabil și dreptul de audiere a martorilor, că procedurile penale împotriva acestuia nu au fost echitabile.

Curtea a observat că C.C. a fost audiat de carabinieri însă niciodată nu apărut în fața instanței de judecată. Corespunzător, nici instanța și nici reclamantul nu au putut să-l urmărească pe durata interogării pentru a evalua credibilitatea și fiabilitatea declarațiilor acestuia. Curtea, de asemenea, a notat că instanțele naționale și-au bazat deciziile nu doar pe declarațiile lui C.C. dar, de asemenea pe declarația carabinierului L.R. Ea a observat că instanța de recurs a examinat cu atenție credibilitatea lui C.C. până a concluziona că declarațiile acestuia sunt suficient de credibile. Cu toate acestea, Curtea a considerat că examinarea de către instanțele naționale a dovezilor în privința vinovăției reclamantului nu erau suficiente, prin sine, pentru a compensa faptul că un martor nu a fost audiat de către apărare. Totuși examinarea minuțioasă efectuată de către instanța de judecată, nu a fost capabilă să furnizeze informația care putea fi obținută dintr-o confruntare în ședință publică dintre reclamant și partea vătămată, și prin urmare să testeze credibilitatea acestei probe. Corespunzător Curtea a concluzionat că drepturile reclamantului au fost restricționate într-o manieră incompatibilă cerințelor unui proces echitabil și că a avut loc violarea dreptului acestuia la un proces echitabil.

Acest material este realizat în cadrul proiectului “Contribuția la respectarea drepturilor omului în Republica Moldova” implementat de Asociația Obștească ”Juriștii pentru Drepturile Omului” cu sprijinul financiar acordat de Fundația Est-Europeană, din resursele acordate de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al Fundației Est-Europene sau al Guvernului Suediei.