06 11 2007

La 6 noiembrie 2007, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârile Mu?uc c. Moldovei (cererea nr. 42440/06), Stepuleac c. Moldovei (cererea nr. 8207/06) ?i Banca VIAS c. Moldovei (cererea nr. 32760/04).

*  *  *

În cauza Mu?uc c. Moldovei, reclamantul, Eduard MU?UC, a fost re?inut la 28 septembrie 2006, fiind b?nuit c? ar fi procurat, în calitatea sa de director al companiei Megadat.com, o cl?dire de la Moldinconbank la un pre? pretins a fi mai mic decât valoarea de pia??. Instan?a de judecat? a eliberat mandat de arest pe numele reclamantului, motivându-?i încheierea prin faptul c? reclamantul ar fi încercat s? influen?eze martorii.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 CEDO (legalitatea deten?iei) prin de?inerea reclamantului f?r? motive verosimile c? el ar fi comis o infrac?iune; violarea art. 5 § 3 CEDO (motivarea deten?iei) prin deten?ia reclamantului f?r? motive suficiente ?i relevante; violarea art. 5 § 4 CEDO (garan?ii în cazul lipsirii de libertate), deoarece reclamantul ?i avocatul s?u nu au avut acces la materialele dosarului penal care justificau deten?ia reclamantului, neavând posibilitatea efectiv? de a contesta arestarea reclamantului ?i din cauza ingerin?ei în dreptul reclamantului la întrevederi confiden?iale cu avocatul s?u în cadrul IDP al CCCEC.

Curtea a acordat reclamantului EUR 9,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 3,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre d-a Janeta HANGANU, avocat-stagiar din Chi?in?u.

Comunicatul de pres? al reprezentantului reclamantului îl pute?i g?si aici.

*  *  *

În cauza Stepuleac c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe STEPULEAC, este directorul Tantal SRL, o companie ce ofer? servicii de securitate. Reclamantul a fost arestat la 29 noiembrie 2005, arestul fiind motivat prin faptul c? reclamantul a fost identificat de c?tre o victim? ?i c? el putea influen?a martorii sau victima. El a r?mas în deten?ie pân? la 7 decembrie 2005, când a fost eliberat pe cau?iune. Dup? eliberarea sa, reclamantul a dat un interviu în care a men?ionat c? arestul ?i deten?ia sa au constituit rezultatul eforturilor Ministerului Afacerilor Interne de a monopoliza pia?a serviciilor de securitate. La 18 decembrie 2005, reclamantul a fost arestat din nou ?i de?inut pân? la 23 mai 2006.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în privin?a condi?iilor de deten?ie în IDP al Direc?iei Generale de Combatere a Crimei Organizate ?i Corup?iei al MAI, a insuficien?ei asisten?ei medicale acordate reclamantului în acest centru de deten?ie ?i a lipsei unei anchete adecvate din partea autorit??ilor privind pretinsa intimidare a reclamantului în celul?; ?i violarea art. 5 § 1 CEDO (legalitatea deten?iei) deoarece cele dou? arest?ri ale reclamantului au avut loc f?r? a exista motive verosimile c? el ar fi comis o infrac?iune.

Curtea a acordat reclamantului EUR 12,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 3,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a fost reprezentat de c?tre dl Alexandru TÄ‚NASE, avocat din Chi?in?u.

Comunicatul de pres? al reprezentantului reclamantului îl pute?i g?si aici.

*  *  *

În cauza Banca VIAS c. Moldovei, reclamantul, Banca VIAS, se plângea de neexecutarea unei hot?râri de judecat? definitive din 26 februarie 2002 în favoarea sa.

A. Modificarea statutului debitorului reclamantului

În urma reorganiz?rii întreprinderii de stat „Vibropribor” („SCV”), la 3 iulie 1996, la Camera Înregistr?rii de Stat („CÎS”) a fost înregistrat? Societatea pe Ac?iuni „Vibropribor” („V.”), fondat? în baza unui contract între Departamentul Privatiz?rii ?i dou? companii private.

În 1998, Departamentul Privatiz?rii a ini?iat proceduri judiciare în vederea anul?rii contractului de fondare a lui V., pretinzând c? a fost încheiat cu înc?lcarea legisla?iei ?i a solicitat restitutio in integrum. Cererea a fost respins? de toate instan?ele de judecat? competente: de Judec?toria Economic? de Circumscrip?ie la 14 septembrie 1998, de Curtea de Apel Economic? la 24 mai 1999, culminând cu decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 29 septembrie 1999.

Departamentul Privatiz?rii a solicitat redeschiderea procedurilor. La 22 februarie 2001, Judec?toria Economic? de Circumscrip?ie a respins aceast? preten?ie pe motiv de res judicata. La 25 iunie 2001, printr-o decizie definitiv?, Curtea de Apel Economic? a satisf?cut preten?ia Departamentului Privatiz?rii ?i a dispus lichidarea lui V. ?i restitutio in integrum. În vederea execut?rii deciziei din 25 iunie 2001, Departamentul Privatiz?rii a creat o comisie de lichidare, care urma s? determine datoriile lui V. fa?? de ter?i ?i debitorii lui V., precum ?i s? dispun? restituirea datoriilor lui V., în urma aprob?rii Departamentului Privatiz?rii.

În 2002, Procurorul General a solicitat Cur?ii Supreme de Justi?ie redeschiderea procedurilor ?i casarea hot?rârilor de judecat? din 1998-1999. La 11 martie 2002, Curtea Suprem? de Justi?ie a satisf?cut aceast? cerere ?i a casat hot?rârile din 14 septembrie 1998, din 24 mai 1999 ?i din 29 septembrie 1999. Curtea Suprem? de Justi?ie a adoptat o nou? decizie, prin care a declarat nul contractul de fondare a lui V. Instan?a a constatat c? cele dou? companii private nu ?i-au respectat obliga?iunile de transferare a contribu?iilor lor în capitalul social al lui V. În urma acestei hot?râri, la 18 mai 2002, a fost anulat? înregistrarea lui V. de la CÎS ?i în locul lui V. a fost înregistrat SCV („noul SCV”). În statutul SCV se men?iona c? este fondat în baza întreprinderii „Vibropribor” (existent? înainte de crearea lui V.).

La 3 aprilie 2002, Departamentul Privatiz?rii a solicitat revizuirea hot?rârii definitive din 25 iunie 2001. La 24 aprilie 2002, Curtea de Apel Economic? a satisf?cut aceast? preten?ie ?i a modificat formularea hot?rârii din dispunerea lichid?rii lui V. în declara?ia c? V. nu a fost fondat în mod legal ?i c? toate bunurile trebuie s? fie reîntoarse a?a precum au fost la 3 iulie 1996. Instan?a s-a referit la decizia Cur?ii Supreme de Justi?ie din 11 martie 2002, prin care a fost anulat contractul de fondare a lui V.

B. Creditul acordat de c?tre reclamant lui V. ?i procedurile de executare

La 8 august 1997, reclamantul a acordat lui V. un credit în valoare de MDL 3,472,965. În 1999, reclamantul a ini?iat procedura de lichidare, care continu? pân? în prezent. La 18 septembrie 2001, Departamentul Privatiz?rii a informat reclamantul despre ini?ierea procedurii de lichidare a lui V. La 2 octombrie 2002, reclamantul a solicitat comisiei de lichidare s? fie inclus în lista creditorilor lui V. Nu este clar dac? aceast? cerere a fost satisf?cut?.

Reclamantul a ini?iat proceduri judiciare împotriva lui V. La 26 februarie 2002, Judec?toria Economic? de Circumscrip?ie Chi?in?u a acordat reclamantului MDL 3,383,991 (echivalentul a EUR 294,623 la acea dat?). Hot?rârea nu a fost contestat? ?i a devenit irevocabil? peste 15 zile. La 14 martie 2002, instan?a a eliberat un titlu executoriu.

La 2 aprilie 2002, executorul judec?toresc a pus sechestru pe dou? dintre cl?dirile lui V. în vederea organiz?rii unei licita?ii. Licita?ia nu a avut loc din cauza lipsei poten?ialilor cump?r?tori. Procesul de executare a fost suspendat la 2 iulie 2002 de c?tre Judec?toria sectorului Centru, la cererea lui SCV formulat? cu referire la hot?rârea din 11 martie 2002.

V. a fost radiat din Registrul Întreprinderilor. La 18 iulie 2002, reclamantul a contestat decizia CÎS din 18 mai 2002, prin care a fost anulat? înregistrarea lui V., pe motiv c? aceasta a fost f?cut? cu înc?lcarea legii, autorit??ile fiind obligate mai întâi s?-l lichideze pe V. ?i s? pl?teasc? datoria acestuia c?tre reclamant.

La 23 iulie 2003, reclamantul a solicitat modificarea modului de executare a hot?rârii din 26 februarie 2002, l?sând alegerea acestuia la discre?ia instan?ei. Reclamantul s-a referit la cl?dirile lui V. pe care a fost pus sechestru în 2002, în vederea vânz?rii la licita?ie, ?i la imposibilitatea vânz?rii acestei cl?diri, deoarece V. a fost radiat din Registrul Întreprinderilor. Reclamantul a notat c? nu au fost respectate prevederile legale cu privire la modul de lichidare a unei întreprinderi.

Cererea reclamantului a fost respins? de c?tre Judec?toria Economic? de Circumscrip?ie ?i de c?tre Curtea de Apel Economic? la 11 decembrie 2003 ?i, respectiv, la 29 ianuarie 2004. Instan?ele au notat c? reclamantul nu a demonstrat c? SCV era succesorul lui V., deoarece instan?ei nu i-a fost prezentat nici un act care ar confirma c? bunurile, drepturile ?i obliga?iile lui V. au fost transmise lui SCV dup? declararea nul? a acordului de constituire a lui V..

C. În drept

CtEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 al Conven?iei (dreptul la un proces echitabil) ?i a art. 1 Protocolul nr. 1 la CEDO (dreptul la protec?ia propriet??ii) prin neexecutarea hot?rârii definitive din 26 februarie 2002.

Curtea a notat c? reclamantul avea o hot?rârea judec?toreasc? irevocabil? în folosul s?u, care nu a fost executat?. Neexecutarea hot?rârii judec?tore?ti în favoarea reclamantului se datoreaz? „inexisten?ei” debitorului ?i a bunurilor acestuia. Totu?i, este evident c? inexisten?a debitorului rezult? din hot?rârea din 24 aprilie 2002, care a declarat nul acordul de constituire a lui V. Curtea a notat c? reclamantul nu a contestat declararea nul? a acordului de constituire a lui V., ci doar modul în care proprietatea acestuia a fost împ?r?it? ulterior. În timp ce dup? prima dispunere a lichid?rii lui V. a fost creat? o comisie de lichidare, care urma s? pl?teasc? datoriile lui V. creditorilor acestuia, se pare c? o asemenea procedur? nu a fost urmat? dup? declararea nul? a acordului de constituire a lui V. Instan?ele de judecat? ?i autorit??ile na?ionale nu s-au referit la soarta de mai departe a bunurilor lui V., cu excep?ia hot?rârii de judecat? din 24 aprilie 2002, în care se indica c? toate bunurile urmau a fi reîntoarse conform situa?iei la 3 iulie 1996. Aceast? dispozi?ie poate fi interpretat? doar ca transferul bunurilor lui V. întreprinderii de stat care exista pân? a fi reorganizat? în V.

Curtea a observat c? V. a încetat s? existe ?i c? întreaga sa proprietate a fost transmis? altor persoane, f?r? ca datoriile lui V. s? fie pl?tite. Curtea a considerat c? posibilitatea autorit??ilor de a lichida o companie, indiferent de mijloace, ?i transferul propriet??ii companiei unui ter? în limita bunurilor de care le avea la momentul lichid?rii, f?r? a pl?ti datoriile companiei, contravine pricipiului general al echit??ii. Totu?i, acest lucru s-a întâmplat. Ca rezultat, V. nu mai exist?, nu dispune de nici un bun ?i hot?rârea de judecat? în favoarea reclamantului nu poate fi executat?. Prin urmare, statul este direct responsabil de imposibilitatea de executare a hot?rârii în folosul reclamantului.

Curtea a acordat reclamantului EUR 301,000 cu titlu de daune materiale ?i morale ?i EUR 95 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

*  *  *

Hot?rârile CtEDO în aceste cauze, în limba englez?, pot fi accesate pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).