18 03 2008

La 18 martie 2008, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârea Dacia SRL c. Moldovei (cererea nr. 3052/04).

În aceast? cauz?, reclamantul a privatizat în 1999 hotelul „Dacia” în urma licita?iei anun?ate de c?tre Departamentul Privatiz?rii.

Hotelul „Dacia” a fost inclus în lista întreprinderilor de stat ce urmau a fi privatizare, în conformitate cu Legea cu privire la programul de privatizare pentru anii 1997-1998, adoptat? la propunerea Guvernului. Departamentul Privatiz?rii („Departamentul”), care era responsabil de aceasta, a creat o comisie de licita?ie. Aceast? comisie a anun?at în pres? despre privatizarea hotelului ?i a stabilit ca pre? minim suma de MDL 20 de milioane (USD 2,006,782). Pentru a putea participa la licita?ie, fiecare participant trebuia s? depun? MDL 1 milion în contul Departamentului.

Predecesorul reclamantului, compania „Selikat-Mix” („S”) a participat la licita?ie, care a avut loc la 23 ianuarie 1999, a oferit MDL 20,150,000 ?i a fost anun?at câ?tig?tor. Pentru a putea pl?ti aceast? sum?, S. a încheiat un contract de împrumut a USD 2,2 milioane cu compania austriac? „Kungan Overseas Corp.”. La cererea lui S., la 29 ianuarie 1999, comisia de licita?ie a decis s? extind? termenul de plat? a sumei oferite la licita?ie pân? la 17 februarie 1999. S. a transferat MDL 20,150,000 în termenul indicat de comisia de licita?ie. La 18 februarie 1999, el a încheiat cu Departamentul contractul de cump?rare a hotelului. În iunie 1999, S. a fost reînregistrat ca „Dacia SRL” (compania reclamant?). La 13 septembrie 1999, compania reclamant? a cump?rat de la Prim?ria mun. Chi?in?u 0,21 ha de teren pe care era situat hotelul contra sumei de MDL 50,840 (EUR 4,395). Potrivit reclamantului, în anii ce au urmat dup? privatizare, el a investit sume mari pentru renovarea hotelului ?i achizi?ionarea mobilei ?i a echipamentului.

În 2000, Procuratura General? a ini?iat o urm?rire penal? pe faptul pretinsei privatiz?ri ilegale a hotelului. Urm?rirea penal? a fost încetat? la 30 august 2000, procuratura stabilind c? nu au fost comise acte ilegale.

La 11 ianuarie 2003, Procuratura General? a ini?iat o ac?iune civil? în interesul Cancelariei de Stat împotriva reclamantului ?i a Departamentului, solicitând anularea privatiz?rii hotelului. Procurorul General nu a pl?tit taxa de stat la ini?ierea acestor proceduri. La 6 iunie 2003, Judec?toria Economic? a Republicii Moldova a admis cererea Procurorului General ?i a anulat decizia comisiei de licita?ie din 23 ianuarie 1999 ?i contractul de vânzare a hotelului din 18 februarie 1999. Compania reclamant? a fost obligat? s? înapoieze hotelul Cancelariei de Stat, iar Ministerul Finan?elor a fost obligat s?-i pl?teasc? companiei reclamante MDL 20,150,000 (EUR 1,219,055 la acea dat?). Judec?toria Economic? a ajuns la concluzia c? privatizarea a fost ilegal? din urm?toarele motive: (a) Cancelaria de Stat, care administra hotelul, nu ?i-a dat acordul la privatizare; (b) S. (predecesorul companiei reclamante) nu a pl?tit toat? suma în termen de 7 zile de la licita?ie, dup? cum era prev?zut de lege ?i (c) pre?ul pl?tit a fost cu circa MDL 5 milioane (EUR 511,996) mai mic decât valoarea real? a hotelului. Instan?a a notat c? decizia comisiei de licita?ie de extindere a perioadei de achitare a pre?ului a fost luat? ultra vires. Totodat?, instan?a nu a anulat decizia de extindere a termenului limit? de achitare a pre?ului. Instan?a, de asemenea, a notat c? S. a fost unicul participant la licita?ie, dar nu a indicat dac? aceasta era contrar legii. Instan?a a obligat ambele p?r?i s? pl?teasc? câte o jum?tate din taxa de stat, adic? câte MDL 302,340 (EUR 18,291), stabilind c? atât autorit??ile na?ionale, cât ?i reclamantul au ac?ionat cu rea-credin??. Instan?a a conchis c? compania reclamant? ar fi contribuit la diminuarea pre?ului de privatizare, f?r? însa a aduce mai multe detalii.

Compania reclamant? a depus recurs la hot?rârea din 6 iunie 2003. La 8 iulie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a notat c? reclamantul a achitat MDL 50,000 (EUR 3,114) cu titlu de tax? de stat, în loc de MDL 453,100 (EUR 28,227). Reclamantul a solicitat permisiunea de a achita taxa de stat în termen de 3 luni, dar i s-au acordat doar 16 zile. La 24 iulie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a refuzat s? examineze recursul pe motiv c? reclamantul nu a achitat întreaga sum? a taxei stat. Astfel, hot?rârea judec?toreasc? din 6 iunie 2003 a devenit irevocabil?.

Ulterior, Procurorul General a ini?iat noi proceduri judiciare în interesul statului, solicitând anularea contractului încheiat între reclamant ?i Prim?ria mun. Chi?in?u de cump?rare a lotului de p?mânt pe care era situat hotelul. Printr-o decizie irevocabil? a Cur?ii Supreme de Justi?ie din 19 februarie 2004, cererea Procurorului General a fost satisf?cut?.

La 25 iulie 2003, pentru executarea hot?rârii din 6 iunie 2003, Comisia de transfer a bunurilor Dacia SRL c?tre stat ?i-a început activitatea. Pân? la 7 august 2003, hotelul a fost transferat noului proprietar, Cancelaria de Stat. La 29 iulie 2003, reclamantul a transmis titlul executor în baza hot?rârii din 6 iunie 2003 Departamentului de executare a deciziilor judiciare.

Departamentul a cerut o interpretare a textului hot?rârii din 6 iunie 2003. Reclamantul, de asemenea, a cerut o interpretare ?i o reevaluare a sumei care i-a fost acordat? prin hot?râre, luând în considera?ie efectele infla?iei. La 8 octombrie 2003, Curtea de Apel Economic? a adoptat o decizie explicativ? în care a indicat c? Ministerul Finan?elor este responsabil de restituirea pre?ului hotelului. Instan?a a respins cererea reclamantului. La 13 noiembrie 2003, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut aceast? hot?râre.

Hot?rârea din 6 iunie 2003 a fost executat? în rate în perioada între 13 aprilie ?i 27 octombrie 2004.

Compania reclamant? a ini?iat proceduri judiciare împotriva Guvernului, solicitând compensa?ii pentru prejudiciul cauzat, deoarece el era cump?r?tor de bun?-credin?? a hotelului. Prejudiciul cerut de reclamant se ridica la MDL 16,157,774 (EUR 979,259 la acea dat?). La 10 martie 2005, Curtea de Apel Economic? a respins preten?iile reclamantului. Instan?a a constatat inter alia c? reclamantul nu poate pretinde c? este cump?r?tor de bun?-credin??, deoarece el nu a pl?tit pre?ul hotelului în termen de 7 zile, dup? cum era prev?zut de lege ?i c? hot?rârea din 6 iunie 2003 a stabilit complicitatea reclamantului la reducerea pre?ului hotelului. Instan?a a respins argumentul c? statul a ob?inut o îmbog??ire f?r? just? cauz?, deoarece exista o baz? legal? pentru sporirea bunurilor sale, ?i anume contractul de cump?rare a hotelului încheiat cu reclamantul.

Reclamantul a depus recurs împotriva hot?rârii din 10 martie 2005, solicitând amânarea pl??ii taxei de stat pân? dup? pronun?area hot?rârii. La 4 mai 2005, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins cererea reclamantului de amânarea pl??ii taxei de stat. Ea a informat reclamantul c? cererea de recurs nu putea fi examinat?, deoarece nu a fost achitat? taxa de stat ?i a stabilit un nou termen limit? pentru aplata acesteia pentru 25 mai 2005. Reclamantul nu a achitat taxa de stat în acest termen.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns de violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, în urma anul?rii privatiz?rii hotelului ?i violarea art. 6 § 1 CEDO, din motivul inechit??ii procedurilor ?i limit?rii accesului la o instan??.

Curtea a constatat în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Curtea a notat c? nu s-a contestat de c?tre p?r?i c? reclamantul avea un „bun” în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, în temeiul contractelor de cump?rare a hotelului ?i a terenului. Curtea observ? c?, în urma adopt?rii hot?rârilor de judecat? în aceast? cauz?, reclamantul a pierdut proprietatea sa asupra hotelului ?i a lotului de teren, precum ?i diverse investi?ii, ?i a primit înapoi doar pre?ul ini?ial pl?tit pentru hotel. În aceste circumstan?e, a existat o ingerin?? în dreptul de proprietate al reclamantului, care trebuie s? fie considerat? ca lipsire de proprietate. Curtea a reiterat c? o lipsire de proprietate poate fi justificat? doar dac? este operat? în interesul public ?i în condi?iile prev?zute de lege ?i dac? satisface cerin?a propor?ionalit??ii între interesul general al comunit??ii ?i protejarea dreptului individual.

Curtea reaminte?te c? instan?ele na?ionale au anulat privatizarea hotelului de c?tre compania reclamant? din 3 motive, ?i anume: reducerea pre?ului real al hotelului, lipsa acordului Cancelariei de Stat ?i neachitarea pre?ului hotelului în termen de 7 zile de la licita?ie. S-a mai constatat c? decizia comisiei de licita?ie de extindere a perioadei de achitare a pre?ului a fost luat? ultra vires ?i c? reclamantul a ac?ionat cu rea-credin??.

Curtea nu vede nici un element de rea-credin?? în comportamentul reclamantului pe durata privatiz?rii. În privin?a primului motiv de anulare a privatiz?rii, Curtea noteaz? c? autorit??ile au stabilit pre?ul ini?ial al hotelului în sum? de MDL 20 de milioane, iar reclamantul a pl?tit adi?ional MDL 150,000. De?i instan?ele na?ionale s-au referit la o evaluare a hotelului în sum? de MDL 25 de milioane, Guvernul nu a prezentat Cur?ii o astfel de evaluare. Mai mult, în 2000, Procuratura General? efectuase un control al legalit??ii privatiz?rii ?i nu a g?sit nereguli. Nu exist? nici o prob? care ar dovedi c? reclamantul ?tia despre „pre?ul real”, iar pre?ul pl?tit de reclamant nu pare a fi, în mod rezonabil, într-atât de mic, încât s? ridice îndoieli legitime de îmbog??ire f?r? just? cauz?. Curtea mai noteaz? c? autorit??ile nu au solicitat niciodat? diferen?a între pre?ul de privatizare ?i pretinsul pre? real, pentru a acoperi pretinsul prejudiciu adus interesului general al societ??ii, dar mai degrab? au cerut anularea privatiz?rii în întregime.

În privin?a celui de-al doilea motiv de anulare a privatiz?rii, este adev?rat c? Cancelaria de Stat nu ?i-a dat acordul formal la privatizare. Totu?i, Cancelaria de Stat este o parte a Guvernului care a oferit hotelul spre privatizare, ceea ce a fost prev?zut în legea publicat? în Monitorul Oficial. Mai mult, fiind administrator al hotelului, ea trebuia s? fi realizat c? altcineva administra hotelul din 1999. Cu toate acestea, ea nu s-a plâns instan?elor de judecat? pân? în 2003.

În ceea ce prive?te ultimul motiv de anulare a privatiz?rii, Curtea noteaz? c?, de?i comisia de licita?ie a ac?ionat ultra vires la extinderea termenului limit? de plat? a pre?ului hotelului, nici o instan?? nu a anulat aceast? decizie. Curtea a notat c?, chiar admi?ând c? comisia de licita?ie a ac?ionat peste împuternicirile sale, doctrina „ultra vires” a fost aplicat? în mod nepropor?ional circumstan?elor cauzei, deoarece hotelul a r?mas în posesia statului pân? la achitarea deplin?, ceea ce excludea orice ac?iune abuziv?; reclamantul a depus MDL 1 milion în contul Departamentului, sum? care ar fi r?mas ca compensa?ie în caz de neachitare a întregii sume; instan?ele na?ionale nu au identificat nici un prejudiciu cauzat de termenul de achitare a pre?ului hotelului de c?tre reclamant; nu se pune în discu?ie c? compania reclamant? avea nevoie de timp pentru a putea ob?ine resursele financiare necesare, ceea ce se demonstreaz? prin dificultatea Guvernului de a pl?ti aceea?i sum? reclamantului, aceasta a fost realizat doar dup? 16 luni de la adoptarea hot?rârii de judecat?; iar regulile de licita?ie ?i pre?ul hotelului au fost stabilite de c?tre autorit??i, reclamantul fiind într-o pozi?ie de inegalitate, deoarece trebuia s? accepte condi?iile stabilite de stat, ceea ce el a ?i f?cut.

În aceste circumstan?e, luând în considera?ie c? iregularit??ile în privatizarea hotelului erau formale ?i nesus?inute ?i nu erau comise din vina reclamantului, ?i , chiar admi?ând c? lipsirea sa de proprietate putea s? serveasc? interesului general al societ??ii, Curtea constat? c? nu a fost respectat? o just? balan?? ?i c? reclamantul a suportat ?i continu? s? suporte o povar? individual? ?i excesiv?. Prin urmare, a avut loc violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Curtea a mai constatat, cu cinci voturi pro ?i dou? împotriv?, violarea art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c? autorit??ile de stat, inclusiv Cancelaria de Stat, erau împuternicite prin lege (art. 86 al Codului civil în vigoare la acea dat?) s? pretind? restituirea propriet??ii de stat f?r? limit? în timp. Curtea a considerat c? afectarea unei situa?ii juridice care a devenit irevocabil? în virtutea termenului de prescrip?ie sau care – ca în aceast? cauz? –ar fi trebuit s? devin? irevocabil? dac? termenul de prescrip?ie ar fi fost aplicat f?r? discriminare în favoarea statului, este incompatibil? cu principiul securit??ii raporturilor juridice.

Chestiunea privind satisfac?ia echitabil? a fost rezervat? pentru o hot?râre separat?.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Vitalie NAGACEVSCHI, pre?edintele organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.