27 03 2008

La 27 martie 2008, Curtea European? a pronun?at hot?rârile Ro?ca, Sec?reanu ?.a. c. Moldovei (cererile nr. 25230/02, 25203/02, 27642/02, 25234/02 ?i 25235/02) ?i Vacarencu c. Moldovei (cererea nr. 10543/02).

***

În cauza Ro?ca, Sec?reanu ?.a. c. Moldovei, reclaman?ii, Iurie RO?CA, ?tefan SECÄ‚REANU, Petru BUBURUZ, Anatol RO?COVAN ?i Anatol EREMIA, sunt membri ?i/sau simpatizan?i ai Partidului Popular Cre?tin Democrat (PPCD), partid de opozi?ie la momentul evenimentelor care au avut loc la sfâr?itul anului 2001, când Guvernul ?i-a exprimat inten?ia de a introduce în ?coli studierea obligatorie a limbii ruse.

La 26 decembrie 2001, frac?iunea parlamentar? a PPCD a informat Consiliul municipal Chi?in?u despre inten?ia sa de a organiza o întâlnire cu aleg?torii s?i la 9 ianuarie 2002, în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale, în fa?a cl?dirii Guvernului. El a declarat c? întâlnirea cu aleg?torii va viza introducerea studierii obligatorii a limbii ruse în ?coli ?i s-a bazat pe articolul 22 al Legii despre statutul deputatului în Parlament, care, potrivit PPCD, nu cere membrilor Parlamentului s? ob?in? autoriza?ie prealabil? pentru întâlnirile cu aleg?torii lor.

Printr-o decizie din 3 ianuarie 2002, Consiliul municipal a calificat adunarea care urma s? aib? loc la 9 ianuarie 2002 drept o „demonstra?ie” conform Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor ?i a autorizat grupul parlamentar al PPCD s? o desf??oare în scuarul Operei Na?ionale. El nu a motivat în niciun fel schimbarea locului desf??ur?rii adun?rii. Mai târziu, la 23 ianuarie 2002, Consiliul municipal a adresat o scrisoare Ministerului Justi?iei, informându-l c? exista o discrepan?? între prevederile Legii despre statutul deputatului în Parlament ?i cele ale Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor ?i c? Consiliul nu ?tia pe care dintre ele s-o aplice. El a declarat inter alia c? numero?i avoca?i cu renume sus?ineau ideea c? deputa?ii PPCD aveau dreptul s? organizeze întâlniri cu aleg?torii lor în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale conform prevederilor articolelor 22 ?i 23 ale Legii despre statutul deputatului în Parlament, f?r? a ob?ine autoriza?ie prealabil?. Consiliul municipal a cerut Ministerului Justi?iei s? solicite Parlamentului o interpretare oficial? a legisla?iei în cauz?. La 26 ianuarie 2002, Consiliul municipal a emis o decizie prin care a suspendat decizia sa din 3 ianuarie 2002 pân? la interpretarea oficial? care urma a fi dat? de Parlament.

Între timp, la 9 ianuarie 2002, grupul parlamentar al PPCD a desf??urat o adunare în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale, în fa?a sediului Guvernului. El, de asemenea, a desf??urat adun?ri la 11, 13, 15, 16 ?i 17 ianuarie 2002. PPCD a informat Consiliul municipal din timp despre fiecare adunare, totu?i, el nu a cerut autoriza?ie în conformitate cu Legea cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor.  

La 14 ianuarie 2002, Ministerul Justi?iei a emis o avertizare oficial? PPCD, afirmând inter alia c? PPCD a înc?lcat prevederile articolului 6 al Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor prin organizarea demonstra?iilor în Pia?a Marii Adun?ri Na?ionale la 9, 10, 11 ?i 13 ianuarie 2002, în pofida autoriza?iei emise de Consiliul municipal, care a permis doar organizarea demonstra?iei din 9 ianuarie 2002 în scuarul Operei Na?ionale. Ministerul Justi?iei a cerut încetarea imediat? a ac?iunilor, pe care le considera ilegale ?i neconstitu?ionale ?i care, dup? cum pretindea el, nu erau întâlniri cu aleg?torii în sensul Legii despre statutul deputatului în Parlament, ci demonstra?ii care c?deau sub inciden?a Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor. El i-a cerut PPCD o explica?ie scris? în termen de trei zile ?i l-a avertizat c? dac? nu se va conforma avertiz?rii, ministerul va suspenda activitatea partidului în conformitate cu articolul 29 al Legii privind partidele ?i alte organiza?ii social-politice.

La 17 ianuarie 2002, pre?edintele PPCD a scris Ministerului Justi?iei o scrisoare în care a declarat c? adun?rile nu au fost organizate de c?tre PPCD, ci de membrii grupului s?u parlamentar ?i c?, prin urmare, deputa?ii în cauz? erau responsabili, nu partidul. In fine el a afirmat c? suspendarea activit??ii partidului, cu care a fost amenin?at, ar constitui o m?sur? politic? luat? de Partidul Comunist în scopul reprim?rii opozi?iei.

La 18 ianuarie 2002, Ministerul Justi?iei a emis o decizie prin care a dispus suspendarea activit??ii PPCD timp de o lun?. M?sura a fost impus? pentru organizarea de c?tre PPCD a demonstra?iilor neautorizate la 9, 10, 11, 13, 15, 16 ?i 17 ianuarie 2002. La 24 ianuarie 2002, PPCD a contestat decizia Ministerului Justi?iei.

La 8 februarie 2002, Ministerul Justi?iei a emis o decizie prin care a revocat suspendarea activit??ii PPCD. El a subliniat c? PPCD a înc?lcat toate legile men?ionate în decizia din 18 ianuarie 2002 ?i c? suspendarea a fost necesar? ?i justificat?. Totu?i, datorit? solicit?rii f?cute de Secretarul General al Consiliului Europei, în temeiul articolului 52 al Conven?iei ?i având în vedere apropiatele alegeri locale, PPCD a fost autorizat s?-?i reînceap? activitatea. Decizia din 8 februarie 2002 nu a anulat decizia din 18 ianuarie 2002.

La 7 martie 2002, Curtea de Apel i-a dat câ?tig de cauz? Ministerului Justi?iei ?i a hot?rât c? decizia din 18 ianuarie 2002 a fost legal?. Ea a respins argumentul PPCD c? partidul nu putea fi responsabil pentru ac?iunile membrilor s?i, ?i anume ale grupului s?u parlamentar. Ea a constatat c? adun?rile organizate de PPCD erau de fapt demonstra?ii, întâlniri ?i mar?uri, care c?deau sub inciden?a prevederilor Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor, ?i nu întâlniri cu aleg?torii. Chiar dac? s-ar presupune c? adun?rile au fost planificate ca întâlniri cu aleg?torii, acestea au fost transformate treptat în demonstra?ii ?i, prin urmare, PPCD avea nevoie de autoriza?ie pentru a le organiza. De asemenea, ea a statuat c?, în urma demonstra?iilor, compania de transport public a suferit pierderi în m?rime de MDL 12,133 (echivalentul a EUR 1,050 la acea dat?).

PPCD a depus recurs împotriva acestei decizii la Curtea Suprem? de Justi?ie, bazându-se inter alia pe articolele 10 ?i 11 ale Conven?iei. La 17 mai 2002, un colegiu al Cur?ii Supreme de Justi?ie a pronun?at decizia sa prin care a respins recursul depus de PPCD. El a reprodus argumentele Cur?ii de Apel ?i a constatat inter alia c?, deoarece demonstra?iile organizate de PPCD erau ilegale, sanc?iunea care i-a fost aplicat? nu a fost dispropor?ional?. El a stabilit, de asemenea, c? în orice caz, decizia Ministerului Justi?iei nu a avut un efect negativ asupra PPCD, deoarece ea nu a fost executat?, conturile PPCD nu au fost sechestrate, iar partidul a putut s?-?i continue activitatea în mod nestingherit.

Ministerul Justi?iei nu a r?spuns la cererea Prim?riei din 23 ianuarie 2002 pentru interpretarea legii ?i nici nu a adresat Parlamentului vreo solicitare. Totu?i, la 21 februarie 2002, Guvernul a depus o cerere la Curtea Suprem? de Justi?ie, solicitând acesteia inter alia s? declare ilegale demonstra?iile organizate de PPCD ?i s? dispun? încetarea lor. La 25 februarie 2002, Curtea Suprem? de Justi?ie a hot?rât în favoarea Guvernului ?i a declarat adun?rile ilegale. Reclaman?ii au depus recurs. La 15 martie 2002, Curtea Suprem? de Justi?ie a respins recursul, iar hot?rârea din 25 februarie 2002 a devenit irevocabil?.

La o dat? nespecificat?, poli?ia a întocmit dosare administrative în leg?tur? cu participarea reclaman?ilor la demonstra?ii neautorizate. Dosarele au fost transmise la Judec?toria Buiucani. Prin deciziile sale din 21 februarie 2002, 21 februarie 2002, 24 ianuarie 2002, 29 ianuarie 2002 ?i, respectiv, 24 ianuarie 2002, Judec?toria Buiucani a constatat vinov??ia reclaman?ilor de comiterea contraven?iei administrative prev?zut? de art. 174/1 Cod cu privire la contraven?iile administrative ?i i-a obligat pe reclaman?i s? achite amenzi în sum? de MDL 450 (EUR 40), MDL 450 (EUR 40), MDL 90 (EUR 8), MDL 90 (EUR 8) ?i, respectiv, MDL 90 (EUR 8). Recursurile reclaman?ilor au fost respinse de Tribunalul Chi?in?u, care nu a motivat decizia sa.

În fa?a Cur?ii, reclaman?ii au pretins c? obligarea lor de a pl?ti amenzi administrative a constituit o înc?lcare a dreptului lor garantat de art. 10 CEDO (libertatea de exprimare) ?i de art. 11 CEDO (libertatea de întrunire ?i de asociere).

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 11 CEDO. Curtea a notat c? reclaman?ii au fost amenda?i pentru participarea la întrunirile neautorizate organizate de PPCD. Curtea a reiterat c? în cauza PPCD c. Moldovei, partidul reclamant a fost sanc?ionat pentru organizarea acestor întruniri. În acest mod, acuza?iile aduse împotriva reclaman?ilor care au participat la acele întruniri nu pot fi disociate de acuza?iile împotriva PPCD în acea cauz?. Curtea a reiterat constat?rile sale din hot?rârea PPCD c. Moldovei, ?i anume:

«71. Curtea noteaz? c?, la momentul evenimentelor, PPCD era un partid parlamentar de opozi?ie minoritar, care de?inea aproximativ zece procente din locurile din Parlament, în timp ce Partidul Comunist majoritar avea aproximativ ?aptezeci de procente din locuri. Suspendarea activit??ii i-a fost impus? reclamantului ca rezultat al adun?rilor pe care el le-a organizat pentru a-?i exprima dezacordul ?i pentru a protesta împotriva planurilor Guvernului de a face obligatorie studierea limbii ruse în ?coli. La acel moment, acesta constituia subiectul unor dezbateri aprinse în societatea moldoveneasc?. Å¢inând cont de interesul public pentru libera exprimare în aceste circumstan?e ?i faptul c? reclamantul era un partid politic parlamentar de opozi?ie, Curtea consider? c? marja de apreciere a statului a fost, prin urmare, limitat? ?i c? numai motive foarte conving?toare ar fi putut justifica ingerin?a în dreptul PPCD la libertatea de exprimare ?i de întrunire (a se vedea paragraful 68 de mai sus). 

72. Ministerul Justi?iei ?i, ulterior, instan?ele judec?tore?ti na?ionale, atunci când au justificat suspendarea activit??ii PPCD, s-au bazat pe trei motive principale: c? PPCD nu a ob?inut autoriza?ie pentru adun?rile sale în conformitate cu Legea cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor, c? la adun?ri au fost prezen?i copii ?i c? unele declara?ii f?cute la adun?ri au constituit incit?ri la violen?? public?.

73. În ceea ce prive?te primul motiv, Curtea noteaz? c? a existat o disput? cu privire la aplicabilitatea prevederilor Legii cu privire la organizarea ?i desf??urarea întrunirilor fa?? de adun?rile PPCD. Consiliul municipal, care era unica autoritate împuternicit? s? elibereze autoriza?ii în conformitate cu acea lege, a considerat legisla?ia ca fiind neclar? ?i a refuzat s-o aplice fa?? de PPCD, pân? când Parlamentul nu va da interpretarea sa oficial? (a se vedea paragraful 13 de mai sus). Astfel, ar p?rea dubios faptul dac? nerespectarea legisla?iei în acele circumstan?e ar fi justificat o asemenea m?sur? sever? precum este suspendarea. Totu?i, chiar admi??nd faptul c? legisla?ia era clar?, Curtea nu este convins? c? nerespectarea acelei legisla?ii, care, de altfel, se pedepsea cu amend? administrativ? în m?rime de MDL 180 - 450 (EUR 16 - 40) (a se vedea paragraful 41 de mai sus), ar putea fi considerat? un motiv relevant ?i suficient pentru a impune suspendarea activit??ii unui partid de opozi?ie.

74. În ceea ce prive?te prezen?a copiilor, Curtea noteaz? c? nu a fost stabilit de c?tre instan?ele judec?tore?ti na?ionale c? ei se aflau acolo din cauza ac?iunilor sau a politicii întreprinse de reclamant. Deoarece adun?rile se desf??urau într-un loc public, oricine, inclusiv copiii, puteau s? participe la ele. Mai mult, în opinia Cur?ii, acest lucru constituia mai degrab? o chestiune de alegere personal? a p?rin?ilor de a decide dac? s? permit? copiilor lor s? participe la acele adun?ri ?i ar p?rea contrar libert??ii de întrunire a p?rin?ilor ?i a copiilor de a-i împiedica s? participe la astfel de evenimente, care, trebuie de reamintit acest fapt, erau desf??urate pentru a protesta împotriva politicii Guvernului în domeniul educa?iei. Prin urmare, Curtea nu este convins? c? acest motiv a fost relevant ?i suficient.  

75. Referitor la cel de-al treilea motiv pentru aplicarea suspend?rii activit??ii, Curtea nu este convins? c? interpretarea unui cântec studen?esc destul de moderat putea fi, în mod rezonabil, interpretat? ca o instigare la violen?? public?. Nici Ministerul Justi?iei ?i nici instan?ele judec?tore?ti na?ionale n-au încercat s? explice în ce mod versurile contestate ale refrenului cântecului au constituit o instigare la violen??. Prin urmare, acest motiv, de asemenea, nu poate fi considerat relevant ?i suficient.    

76. Curtea reitereaz? c? doar înc?lc?rile foarte grave, precum cele care pun în pericol pluralismul politic sau principiile democratice fundamentale ar putea justifica suspendarea activit??ilor unui partid politic. Deoarece adun?rile PPCD au fost totalmente pa?nice, nu au existat instig?ri la r?sturnarea violent? a Guvernului sau orice alte ac?iuni care ar submina principiile pluralismului ?i ale democra?iei, nu poate fi în mod rezonabil sus?inut faptul c? m?sura aplicat? a fost propor?ional? cu scopul urm?rit ?i c? a reprezentat „o necesitate social? imperioas?”.»

În lumina constat?rilor sale referitor la violarea art. 11 CEDO, Curtea nu consider? necesar examinarea separat? a art. 10 CEDO.

Curtea a acordat reclaman?ilor urm?toarele sume: cu titlu de prejudiciu material – EUR 28 dlui Ro?ca, EUR 28 dlui Sec?reanu, EUR 6 dlui Buburuz, EUR 6 dlui Ro?covan ?i EUR 6 dlui Eremia; cu titlu de prejudiciu moral – câte EUR 2,000 dlui Buburuz, dlui Ro?covan ?i dlui Eremia ?i o sum? total? de EUR 2,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclaman?ii au fost reprezenta?i în fa?a Cur?ii de c?tre dl Vitalie NAGACEVSCHI, dl Vladislav GRIBINCEA ?i dl Victor CONSTANTINOV, pre?edinte ?i, respectiv, membri ai organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”

***

În cauza Vacarencu c. Moldovei, reclamantul, Tudor VACARENCU, în anii ’70 a primit de la autorit??ile locale o cas? care a fost confiscat? de autorit??ile sovietice de la o ter?? persoan?.

În 1993, fostul proprietar a pretins retrocedarea imobilului na?ionalizat ?i, potrivit Legii nr. 1225-XII, consiliul local a recunoscut dreptul s?u de proprietate asupra imobilului. Reclamantul a fost evacuat din cas?, îns? consiliul local i-a promis o locuin?? alternativ?, promisiune care nu a fost realizat?. În martie 2000, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare împotriva consiliului local, solicitând compensa?ii în locul locuin?ei promise. Printr-o hot?râre de judecat? definitiv? din 5 iunie 2001, consiliul local a fost obligat s?-i pl?teasc? reclamantului MDL 52,797.00 (aproximativ EUR 5,000 la acea dat?). Aceast? hot?râre de judecat? nu a fost executat?.

În mai 2001, hot?rârea din 5 iunie 2001 a fost casat? în urma procedurii de revizuire ?i procedurile judiciare au fost redeschise. Acestea s-au finalizat cu adoptarea unei hot?râri de judecat? definitive din 13 iulie 2004, conform c?reia consiliul local era obligat de a asigura reclamantul cu locuin??. Aceast? hot?râre nu a fost executat? pân? în prezent. Din documentele prezentate de c?tre p?r?i, se pare c? reclamantul dispune de o locuin?? într-o localitate vecin?, unde el locuia împreun? cu familia.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil), a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii), a art. 3 (interzicerea torturii) ?i a art. 8 (dreptul la respectarea vie?ii private ?i familiale) în urma neexecut?rii hot?rârilor judec?tore?ti din 5 iunie 2001 ?i 13 iulie 2004, precum ?i violarea art. 6 § 1 CEDO în urma cas?rii abuzive a hot?rârii judec?tore?ti din 5 iunie 2001 (printr-o scrisoare din 10 mai 2004).

În ceea ce prive?te preten?ia referitor la neexecutarea hot?rârii de judecat? din 5 iunie 2001, Curtea a notat c? aceast? hot?râre a fost casat? în mai 2002 în urma procedurilor de revizuire. Luând în considerare jurispruden?a sa cu privire la acest subiect (a se vedea Timofeyev c. Rusiei, nr. 58263/00, § 37, 23 octombrie 2003) ?i faptul c? durata de neexecutare a fost doar circa zece luni, Curtea nu poate constata c? aceast? durat? a fost excesiv de lung?. Mai mult ca atât, reclamantul nu a prezentat nici o prob? care ar fi indicat c? hot?rârea urma a fi executat? în regim de urgen??. Prin urmare, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO, Curtea a respins aceast? preten?ie ca v?dit nefondat? (a se vedea decizia Osoian c. Moldovei, nr. 31413/03, 28 februarie 2006).

Curtea a mai declarat inadmisibil? preten?ia formulat? în temeiul art. 6 § 1 CEDO referitor la casarea abuziv? a hot?rârii judec?tore?ti din 5 iunie 2001, deoarece ea a fost depus? la Curte cu omiterea termenului de 6 luni.

Curtea a mai declarat inadmisibil?, ca v?dit nefondat?, preten?ia cu privire la violarea art. 3 ?i a art. 5 CEDO, deoarece din materialele de care dispune nu rezult? nici o aparen?? de violare a drepturilor garantate de aceste articole.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO  ?i a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO din motivul neexecut?rii hot?rârii judec?tore?ti din 13 iulie 2004.

Curtea a acordat reclamantului EUR 12,000 cu titlu de prejudiciu material ?i moral ?i EUR 875 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamantul a fost reprezentat în fa?a Cur?ii de c?tre Elena BOTNARI, avocat din Chi?in?u.