09 04 2008

La 8 aprilie 2008, Curtea European? a pronun?at hot?rârile Megadat.com SRL c. Moldovei (cererea nr. 21151/04) ?i Gr?dinar c. Moldovei (cererea nr. 7170/02).

***

În cauza Megadat.com SRL c. Moldovei, reclamantul, o companie din Moldova, la momentul evenimentelor era cel mai mare internet provider din Moldova. Compania reclamant? activa în baza a dou? licen?e eliberate de Agen?ia Na?ional? pentru Reglement?ri în Telecomunica?ii ?i Informatic? (ANRTI), care erau valabile pân? la 18 aprilie 2007 ?i, respectiv, 16 mai 2007, iar adresa str. Armeneasc? nr. 55 era indicat? în ele în calitate de adres? oficial? a companiei.

La 11 noiembrie 2002, sediul central al companiei ?i-a schimbat adresa de pe strada Armeneasc? pe bulevardul ?tefan cel Mare. Schimbarea adresei a fost notificat? Camerei Înregistr?rii de Stat ?i Inspectoratului Fiscal, dar nu ?i ANRTI. Totodat?, la 20 mai 2003, compania reclamant? a cerut ANRTI eliberarea celei de-a treia licen?e, indicând în cerere noua adres? a sediului central. ANRTI a eliberat licen?a, men?ionând adresa veche.

La 17 septembrie 2003, ANRTI a constatat c? 91 de companii din domeniul comunica?iilor, inclusiv compania reclamant?, nu au achitat pl??ile de reglementare sau nu au prezentat informa?ia despre schimbarea adresei în termenul stabilit. ANRTI a anun?at aceste companii c? ele urmau s? elimine aceste iregularit??i în termen de 10 zile, în caz contrar r?scând ca licen?ele lor s? fie suspendate. Companiei reclamante i-a fost expediat? aceast? notificare la 24 septembrie 2003. Potrivit ANRTI, doar 32 de companii, inclusiv compania reclamant?, s-au conformat cerin?ei ANRTI. Astfel, la 29 ?i 30 septembrie 2003, compania reclamant? a depus la ANRTI documentele care indicau noile adrese, a solicitat modificarea licen?elor în modul corespunz?tor ?i a achitat pl??ile de reglementare.

Joi, 3 octombrie 2003, ANRTI a informat compania reclamant? c? are câteva întreb?ri privind documentele prezentate, ?i anume contractul de închiriere a noului sediu central ?i denumirea companiei. Luni, 6 octombrie 2003, ANRTI a adoptat o decizie prin care licen?ele companiei reclamante au fost declarate nevalabile în temeiul art. 15 al Legii privind licen?ierea unor genuri de activitate ?i al art. 3.5.7 al Regulamentului ANRTI privind eliberarea licen?elor în domeniul telecomunica?iilor ?i informaticii, potrivit c?rora licen?ele care nu au fost modificate în termen de 10 zile urmeaz? a fi retrase. La aceea?i dat?, ANRTI a anun?at Procuratura General?, Inspectoratul Fiscal de Stat, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice ?i a Corup?iei (CCCEC) ?i Ministerul de Interne despre faptul c?, în noiembrie 2002, compania reclamant? ?i-a schimbat adresa, dar nu a anun?at ANRTI pentru a introduce modific?rile în licen?? ?i a cerut sanc?ionarea companiei reclamante, deoarece a activat mai mult de 11 luni cu o licen?? nevalabil?. Din documentele prezente de c?tre p?r?i, se pare c? compania reclamant? a fost unica a c?rei licen?e au fost declarate nevalabile.

La 24 octombrie 2003, compania reclamant? a ini?iat proceduri judiciare împotriva deciziei ANRTI din 6 octombrie 2003. La 2 decembrie 2003, în absen?a reclamantului, Curtea de Apel Chi?in?u a respins cererea acestuia. De?i a solicitat examinarea cauzei într-o alt? zi, cererea de amânare a reclamantului a fost l?sat? f?r? examinare. Recursul companiei reclamante a fost respins ca nefondat de Curtea Suprem? de Justi?ie la 3 martie 2004. Unul dintre judec?torii Cur?ii Supreme de Justi?ie, D. Visterniceanu, a formulat o opinie separat?, potrivit c?reia Curtea Suprem? de Justi?ie trebuia s? caseze hot?rârea primei instan?e ?i s? trimit? cauza la reexaminare.

Între timp, compania reclamant? a transferat toate contractele sale cu clien?ii la o companie care f?cea parte din concernul Megadat.com International ?i ale c?rei licen?e erau valabile. Totu?i, Moldotelecom, compania de stat care de?ine monopolul în telecomunica?ii, a refuzat s? semneze contracte cu aceast? companie.

La 16 martie 2004, ANRTI ?i Moldotelecom a informat clien?ii companiei reclamante c? din 17 martie 2004 conexiunea internet va fi oprit? ?i le-au oferit servicii internet de la Moldtelecom f?r? tax? de conectare.

În iulie 2004, licen?ele companiei Megadat.com International au fost retrase de c?tre ANRTI. Ca rezultat, compania reclamant? ?i Megadat.com International au fost for?ate s?-?i înceteze afacerile ?i s? vând? toate bunurile. O s?pt?mân? mai târziu, dl E. Mu?uc, directorul companiei reclamante, a fost arestat în timpul unei demonstra?ii pa?nice împotriva închiderii companiei sale. În urma scrisorii ANRTI din 6 octombrie 2003, Inspectoratul Fiscal a obligat compania reclamant? s? pl?teasc? o amend? pentru faptul c? a activat timp de 11 luni f?r? o licen?? valabil?, iar CCCEC a ini?iat urm?riri penale ?i a pus sechestru pe toate documentele contabile ale companiei reclamante.

În fa?a Cur?ii, reclamantul a invocat violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO (protec?ia propriet??ii) în urma declar?rii nevalabile a licen?elor sale , precum ?i a art. 14 CEDO (interzicerea discrimin?rii) combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1, deoarece compania reclamant? a fost tratat? diferit de alte 90 de companii care se aflau într-o situa?ie similar?. 

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Nu a fost contestat de c?tre p?r?i c? licen?ele companiei reclamante constituie un „bun” potrivit art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO. Curtea a notat c?, potrivit jurispruden?ei sale, retragerea unei licen?e de activitate a unei companii poate reprezenta o ingerin?? în dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

Examinând dac? în acest caz a avut loc o îngerin??, Curtea a notat c?, înainte de 6 octombrie 2003, compania reclamant? a activat nestingherit. Mai mult, din depozi?iile p?r?ilor rezult? clar c? ANRTI a fost con?tient? cu mult timp înainte de 6 octombrie 2003 c? compania reclamant? nu a solicitat modificarea adresei în licen?ele sale. ANRTI a fost informat? de c?tre compania reclamant? despre schimbarea adresei în mai 2003 ?i mai târziu a solicitat o nou? licen??, indicând noua adres?. Din motive necunoscute, ANRTI nu a considerat necesar de a declara nevalabile licen?ele companiei existente la acea dat? ?i chiar i-a eliberat una nou?. În aceste circumstan?e, Curtea nu poate decât s? noteze c? decizia ANRTI din 6 octombrie 2003 a avut un efect imediat ?i inten?ionat de a împiedica compania reclamant? s? continue activitatea sa ?i s?-i retrag? licen?ele existente.

De?i reclamantul nu a putut s?-?i continuie afacerea, el ?i-a men?inut drepturile economice asupra sediilor ?i bunurilor sale ?i, din aceste motive, ca ?i în cauza Bimer c. Moldovei, retragerea licen?elor trebuie s? fie privit? nu ca o lipsire de proprietate potrivit celei de-a doua propozi?ii a art. 1 al Protocolului nr. 1, ci ca o m?sur? de control al folosirii propriet??ii care urmeaz? a fi examinat? prin prisma paragrafului 2 al acestui articol.

Examinând propor?ionalitate între metodele folosite, Curtea a notat c? are dubii c? m?surile întreprise împotriva reclamantului au urm?rit un scop legitim prev?zut de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, îns? a l?sat aceast? chestiune deschis? ?i a examinat propor?ionalitatea ingerin?ei.

Examinând natura ?i seriozitatea înc?lc?rii comise de c?tre reclamant, f?r? a subestima importan?a controlului de stat în domeniul comunica?iilor internet, Curtea nu a putut decât s? noteze c? Guvernul a fost capabil de a cita doar consecin?e teoretice ?i abstracte negative ale neconform?rii reclamantului cu cerin?ele ANRTI. Guvernul nu a putut indica nici un detriment concret cauzat de omisiunea reclamantului de a modifica adresa în licen??. Mai mult, ANRTI nu a avut dificult??i de a contacta Megadat.com la 24 septembrie 2003. În plus, nu a fost demonstrat c? clien?ii companiei ar fi avut probleme în a contacta compania. Reclamantul ?i-a p?strat vechea adres? ?i orice tentativ? de a contacta compania reclamant?, cu siguran??, s-ar fi soldat cu succes. Megadat.com nu poate fi suspectat? de inten?ia de evaziune fiscal?, deoarece, îndat? dup? modificarea adresei, ea a notificat despre aceasta Camera Înregistr?rii de Stat ?i Inspectoratul Fiscal. De asemenea, este important de notat c?, de fapt, compania reclamant? a informat ANRTI despre schimbarea adresei sale în mai 2003 ?i chiar a solicitat cea de-a treia licen??, indicând noua adres?. Din motive care nu au fost indicate de c?tre ANRTI, a treia licen?? a fost eliberat? indicând vechea adres?.

Curtea a notat c? m?surile aplicate companiei reclamante au fost de o a?a o severitate, încât compania, care era cea mai mare din Moldova în domeniul internet comunica?iilor, a fost nevoit? s?-?i înceteze activitatea ?i s?-?i vând? bunurile în câteva luni. M?surile au avut efecte nu doar pentru viitor, dar au fost aplicate ?i retroactiv, prin aplicarea sanc?iunilor ?i investiga?iile efectuate de c?tre diverse autorit??i de stat, cum ar fi Inspectoratul Fiscal ?i CCCEC.

În continuare, Curtea a notat c? în scrisoarea ANRTI din 24 septembrie 2003, compania reclamant? a fost l?sat? s? în?eleag? c? va putea s? continue s? activeze dac? se va conforma cu cerin?ele ANRTI în termen de 10 zile. În pofida încuraj?rilor ANRTI, ea a declarat nevalabile licen?ele companiei la 6 octombrie 2003. Curtea a reiterat c?, atunci când este vorba despre o chestiune de interes general, se incumb? autorit??ilor publice s? ac?ioneze în termen rezonabil, într-un mod potrivit ?i cu o consecutivitate maxim?(a se vedea Beyeler v. Italy [GC], nr. 33202/96, § 120, ECHR 2000‑I). Nu se poate spune c? comportamentul ANRTI este conform cu aceste principii.

De asemenea, Curtea a examinat ?i garan?iile procedurale oferite reclamantului în procedurile na?ionale. A fost notat în aceast? privin?? c? reclamantului nu i-a fost acordat? posibilitatea de a ap?rarea în fa?a ANRTI pentru a-?i expune pozi?ia. De?i conform legisla?iei na?ionale aceast? cauz? nu trebuie examinat? cu prioritate, în acest caz Curtea de Apel pare s? fi dat dovad? de o diligen?? specific?, schimbând data examin?rii cauzei la cererea ANRTI ?i respingând cererea de amânare a reclamantului f?r? a prezenta motive, de?i chestiunea examinat? viza supravie?uirea economic? a companiei.

Mai mult, instan?ele judec?tore?ti nu s-au expus asupra unor argumente de importan?? major? invocate de reclamant. Examinarea cauzei a fost una formalist? ?i s-a limitat doar la stabilirea faptului dac? reclamantul a informat în mod corespunz?tor ANRTI despre schimbarea adresei, f?r? a încerca s? se stabileasc? dac? a fost asigurat? a balan?? între interesul general ?i sanc?iunea aplicat?.

Curtea a f?cut referire în continuare la preten?ia reclamantului precum c? el a fost unica companie in cele inspectate c?reia i-a fost retras? licen?a. Spre regret, se pare c? Curtea Suprem? de Justi?ie a tratat acest argument ca irelevant, iar el pare s? fie adev?rat.  

Luând în considera?ie caracterul arbitrar al procedurilor, tratamentul discriminatoriu fa?? de compania reclamant? ?i m?sura dispropor?ionat de aspr? aplicat? ei, Curtea ajunge la concluzia c? nu a fost probat c? autorit??ile publice au urm?rit politici veritabile ?i consecventa atunci când au invalidat licen?ele companiei, cefiind astfel respectat? o balan?? echitabil?, iar reclamantul a suportat o povar? individual? ?i excesiv?.

În lumina constat?rilor f?cute în temeiul art. 1 al Protocolului nr. 1  la CEDO, Curtea nu a considerat necesar examinarea separat? a art. 14 CEDO combinat cu art. 1 al Protocolului nr. 1.

Chestiunea privind satisfac?ia echitabil? a fost rezervat? pentru o hot?râre separat?.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Janeta HANGANU, avocat din Chi?in?u. 

Comunicatul de pres? al reprezentantului reclamantului îl pute?i accesa aici.

***

În cauza Gr?dinar c. Moldovei, reclamanta, Nina GRÄ‚DINAR, a ac?ionat în procedurile în fa?a Cur?ii din partea so?ului s?u decedat, Petru GRÄ‚DINAR („G.”).

G. era în conflict cu poli?ia local? din Comrat. În 1993, G. a depus o cerere împotriva mai multor ofi?eri de poli?ie, inclusiv împotriva lui D., care era ?eful comisariatului de poli?ie Comrat. Urm?rirea penal? împotriva poli?i?tilor a fost încetat? din lips? de probe.

La 16 septembrie 1995, în p?durea de lâng? Comrat a fost g?sit un automobil ars cu r?m??i?e umane în salonul automobilului. Potrivit raportului de expertiz?, r?m??i?ele apar?ineau lui D. A fost pornit? o urm?rire penal? ?i primii trei b?nui?i au fost G. ?i fra?ii C. (D.C. ?i G.C.).

Potrivit procuraturii, evenimentele din noaptea de 15 spre 16 septembrie 1995, au decurs în felul urm?tor. D. a vizitat un bar din Comrat unde i-a întâlnit pe fra?ii C., cu care se afla în rela?ii de conflict, ?i pe G. D. a fost insultat de ei ?i împins afar?. Ei au convenit s? se întâlneasc? la ora 4 diminea?a ?i s? finiseze disputa. Când s-au întâlnit la 4 diminea?a, fra?ii C. ?i G. l-au b?tut pe D., l-au împins în ma?ina poli?iei ?i au ?ofat pân? la p?dure, urma?i de G. în propriul automobil. În p?dure, ei au dat foc ma?inii poli?iei, unde se afla D. Reclamanta a contestat aceast? versiune.

La 20 mai 1997, Tribunalul Chi?in?u a achitat cei trei învinui?i. La 21 octombrie 1997, Curtea de Apel a Republicii Moldova a men?inut aceast? hot?râre.

La 5 decembrie 1997, în apropierea casei lui G. a explodat o bomb?, dup? are G. a solicitat m?suri de protec?ie. Cererea sa nu a fost satisf?cut?, deoarece el nu a fost amenin?at ?i nu exista nici un motiv de a crede c? aceasta se va repeta.

La 12 ianuarie 1998, Curtea Suprem? de Justi?ie a casat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a trimis cauza la reexaminare.

În iunie 1999, G. ?i fiul s?u au fost împu?ca?i în automobilul lor. Identitatea uciga?ilor nu a fost descoperit?. La 6 iulie 1999, reclamanta a insistat ca procedura împotriva so?ului ei s? continue, pentru a-i putea demonstra nevinov??ia.

La 16 septembrie 1999, Tribunalul Chi?in?u a constatat c? învinui?ii au fost supu?i formelor ilegale de presiune de c?tre colaboratorii de poli?ie, iar martorii au fost for?a?i de c?tre colaboratorii de poli?ie s? depun? m?rturii false. Instan?a a constatat c?, în jurul orei 4 diminea?a, învinui?ii se aflau în casa p?rin?ilor fra?ilor C. ?i nu puteau s? se afle în p?dure. Instan?a a constatat c? urm?rirea penal? a fost unilateral?, c? nu a fost dovedit c? r?m??i?ele din automobilul ars apar?ineau victimei, iar majoritatea probelor au fost ob?inute cu înc?lcarea procedurii ?i nu puteau servi temei pentru condamnare ?i i-a achitat pe to?i cei 3 învinui?i.

La 31 ianuarie 2000, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hot?rârea Tribunalului Chi?in?u din 16 septembrie 1999 ?i a adoptat o nou? hot?râre, prin care i-a condamnat pe to?i 3 învinui?i. Instan?a s-a bazat inter alia pe declara?iile învinui?ilor de recunoa?tere a vinov??iei, respingând constatarea instan?ei inferioare precum c? aceste declara?ii au fost date în urma maltrat?rilor. La 30 mai 2000, Curtea Suprem? de Justi?ie a men?inut decizia din 31 ianuarie 2000, confirmând constatarea instan?ei inferioare precum c? declara?iile de recunoa?tere a vinov??iei constituiau o „prob? decisiv?” în acea cauz?. Ambele instan?e nu s-au referit la faptul c? învinui?ii aveau un alibi la momentul presupus al comiterii infrac?iunii, precum ?i la faptul c? probele au fost ob?inute cu înc?lcarea procedurii, iar martorii au fost influen?a?i de poli?ie.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a invocat violarea art. 2 CEDO (dreptul la via??) prin omisiunea autorit??ilor de a proteja via?a so?ului s?u, în pofida plângerilor sale împotriva poli?ie locale; a art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) prin inechitatea procedurilor penale împotriva so?ului s?u; precum ?i violarea art. 18 CEDO (limitarea aplic?rii restrângerilor drepturilor) prin lipsa autorit??ilor de a-l proteja pe so?ul s?u.

Curtea a declarat inadmisibile, ca v?dit nefondate, preten?iile cu privire la violarea art. 2 ?i a art. 18, deoarece din materialele de care dispune nu rezult? c? autorit??ile sunt responsabile de omisiunea de a-l proteja pe G. (a se compara, de exemplu, Osman v. the United Kingdom, hot?râre din 28 octombrie 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998‑VIII).

În privin?a preten?iei prin prisma art. 6 CEDO, Curtea a notat c? cererea a fost depus? de c?tre reclamant? dup? moartea so?ului s?u. Curtea reitereaz? c?, pentru ca o persoan? s? poat? înainta o cerere în temeiul art. 34 CEDO, ea trebuie s? poat? demonstra c? este „victim?” a pretinsei înc?lc?ri, adic? s? poat? demonstra c? a fost direct ?i personal afectat? prin pretinsa înc?lcare. Curtea a subliniat c? este important de a face distinc?ie între cererile care sunt continuate în fa?a Cur?ii de c?tre rudele reclaman?ilor atunci când reclaman?ii personal au depus cererea, dar au decedat în perioada examin?rii cauzei la Curte ?i cererile care au fost depuse de c?tre rude dup? moartea reclaman?ilor. Curtea noteaz? c? G. a murit dup? ce cauza sa a fost trimis? la reexaminare ?i pân? la adoptarea hot?rârilor în noile proceduri. De?i era decedat, G. a fost condamnat.

Curtea a stabilit în jurispruden?a sa c? dreptul de a se bucura de o bun? reputa?ie ?i de a cere stabilirea acesteia în instan?a de judecat? atunci când este atacat?, trebuie s? fie examinat? prin prisma art. 6 § 1 CEDO ?i poate fi legitim pretins de so?ul defunct. Curtea consider? c? reclamanta a fost afectat? în mod direct de condamnarea post-mortem a lui G. ( a se vedea, Nölkenbockhoff v. Germany, nr. 10300/83, 25 august 1987, § 33). Mai mult, îns??i legisla?ia Republicii Moldova permitea rudelor defunctului s? intervin? în proceduri dup? decesul defunctului. Astfel, se permitea continuarea dosarului penal împotriva defunctului dac? acest lucru era solicitat pentru reabilitarea acestuia (art. 5 alin. 8 Cod de procedur? penal? al RSSM) ?i exprimarea scuzelor fa?? de rudele defunctului pentru atragerea ilegal? a defunctului la r?spundere penal? (art. 15 al Legii 1545). Instan?ele penale nu au obiectat împotriva calit??ii de victim? a reclamantului, permi?ându-i s? intervin? în proceduri, s? prezinte probe, s? formuleze preten?ii civile ?i s? conteste hot?rârile judec?tore?ti. Toate acestea sunt "drepturi cu caracter civil" ale reclamantului. Astfel, orice omisiuni care ar fi dus la examinarea inechitabil? a acuza?iilor împotriva lui G. ar rezulta implicit în înc?lcarea drepturilor cu caracter civil ale reclamantului, deoarece toate drepturile sale erau dependente de constatarea vinov??iei sau nevinov??iei lui G.

Curtea a constatat, cu cinci voturi pro ?i dou? împotriv?, violarea art. 6 § 1 CEDO.

În aceast? cauz?, de?i G. a decedat înainte de reexaminarea cauzei împotriva sa, el a fost condamnat. Curtea are rezerve serioase în privin?a unui sistem de drept care permite judecarea ?i condamnarea persoanelor decedate, luând în considera?ie imposibilitatea evident? a acestor persoane de a se autoap?ra. Totu?i, datorit? circumstan?elor foarte speciale ale acestei cauze, inclusiv cererea reclamantei de a continua procedurile pentru a demonstra nevinov??ia so?ului ei, Curtea nu consider? necesar de a decide dac? condamnarea lui G. dup? moartea lui constituie prin sine o violare a art. 6 CEDO.

Curtea noteaz? c?, în observa?iile sale, reclamanta s-a referit la constat?rile Tribunalului Chi?in?u care au confirmat înc?lc?rile de procedur? pe durata urm?ririi penale. Curtea men?ioneaz? c? anumite constat?ri ale Tribunalului Chi?in?u nu au fost în contradic?ie cu constat?rile instan?elor superioare ?i, prin urmare, trebuie s? fie considerate ca fapte stabilite (a se vedea, Bimer S.A. v. Moldova, nr. 15084/03, §§ 57-59, 10 iulie 2007). Acestea includ faptul c? G. ?i al?i învinui?i au fost aresta?i ?i de?inu?i în baza unui dosar administrativ fabricat, pe perioada acestei deten?ii ei au fost interoga?i ?i au f?cut declara?ii prin care au recunoscut comiterea infrac?iunii în lipsa oric?ror garan?ii procedurale. În continuare, Curtea noteaz? c? instan?ele superioare nu s-au referit la constatarea instan?ei inferioare precum c? învinui?ii aveau un alibi la momentul presupus al comiterii infrac?iunii ?i c? rapoartele de expertiz? nu puteau fi luate în considera?ie din cauza înc?lc?rii procedurii. Instan?ele superioare s-au bazat pe depozi?iile martorilor, dar nu au comentat constatarea instan?ei inferioare, conform c?reia o parte din depozi?iile martorilor a fost fabricat? de poli?ie.

Curtea a concluzionat c?, în timp ce a acceptat ca „prob? decisiv?” declara?iile învinui?ilor de recunoa?tere a vinov??iei, instan?ele na?ionale nu s-au referit la num?rul serios de viol?ri indicate de c?tre instan?a inferioar? ?i la chestiuni fundamentale, cum ar fi faptul c? învinui?ii aveau un alibi la momentul presupus al comiterii infrac?iunii. Curtea nu poate g?si nici o explica?ie pentru astfel de omisiuni în hot?rârile instan?elor de judecat? ?i nici Agentul Guvernamental nu a adus clarific?ri la acest subiect. În lumina constat?rilor de mai sus ?i luând în considera?ie întreaga procedur? de judecat?, Curtea consider? c? instan?ele de judecat? nu au adus motive suficiente pentru condamnarea lui G. Å¢inând cont de constat?rile de mai sus cu privire la statutul de victim? a reclamantului, Curtea a conchis c? prin condamarea lui G. a fost înc?lcat dreptul reclamantului garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Judec?torii Sir Nicolas BRATZA ?i dl Stanislav PAVLOVSCHI au formulat opinii separate, iar dl Lech GARLICKI ?i dl Ján ŠIKUTA – o opinie concordant?.

Deoarece reclamanta nu a prezentat preten?iile cu privire la satisfac?ia echitabil?, Curtea nu acord? nici o sum? cu acest titlu.

În fa?a Cur?ii reclamanta a fost reprezentat? de c?tre dl N. Arn?ut, avocat din Chi?in?u.