29 09 2009

La 29 septembrie 2009, Curtea European? a Drepturilor Omului (Curtea) a pronun?at hot?rârea Pânzari c. Moldovei (cererea nr. 27516/04).

*  *  *

La 4 noiembrie 2008, Sec?iunea a Patra a Cur?ii a adoptat o hot?râre în aceast? cauz?, prin care a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în fa?a instan?elor judec?tore?ti na?ionale, precum ?i violarea art. 13 CEDO în conjunc?ie cu art. 6 § 1 CEDO, pe motiv c? reclamanta nu a dispus de niciun mijloc pentru a accelera procedurile sau de a ob?ine compensa?ii. Curtea a acordat reclamantei EUR 1,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 745 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

În urma unei cereri a reclamantei din 22 ianuarie 2009, colegiul de 5 judec?tori al Marii Camere a decis, la 6 aprilie 2009, ca cauza s? fie reexaminat? de o Sec?iune a Cur?ii în alt? componen??. Astfel, cererea a fost examinat? de Sec?iunea a Treia a Cur?ii.

*  *  *

În cauza Pânzari c. Moldovei, reclamantei, Larisa PÂNZARI, care lucra la S.A. Floare-Carpet, la 29 noiembrie 1999, o comisie medical? i-a acordat gradul doi de invaliditate ?i i-a recomandat încetarea activit??ii în cadrul fabricii de covoare din cauza condi?iilor de munc? care îi afectau s?n?tatea. Dup? ce reclamanta a prezentat certificatul întreprinderii angajatoare, la 30 decembrie 1999, ea a fost concediat? pe motivul c? nu mai era capabil? de a lucra din starea s?n?t??ii.

Deoarece angajatorul a refuzat s? modifice motivul concedierii în carnetul de munc?, la 7 februarie 2000, reclamanta a ini?iat proceduri judiciare. La 11 februarie 2000, Judec?toria sectorului Botanica a l?sat cererea reclamantei f?r? examinare. La 10 mai 2000, Tribunalul Chi?in?u a casat aceast? hot?râre ?i a dispus reexaminarea cauzei. În urma reexamin?rii, la 31 ianuarie 2001, Curtea de Apel a Republicii Moldova a casat hot?rârile instan?elor inferioare ?i a dispus reexaminarea cauzei. Dup? cea de-a doua reexaminare, la 4 februarie 2004, Curtea Suprem? de Justi?ie a admis recursul angajatorului depus la 7 noiembrie 2003 împotriva deciziei Cur?ii de Apel Chi?in?u din 9 septembrie 2003 (care a fost primit? prin po?t? la 16 octombrie 2003), a casat hot?rârile anterioare ?i a respins toate preten?iile reclamantei.

În fa?a Cur?ii, reclamanta a pretins violarea art. 1 CEDO (obliga?ia de a respecta drepturile omului), pe motiv c? instan?ele judec?tore?ti na?ionale nu au respectat drepturile sale prin prisma CEDO; violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces echitabil), în urma duratei excesive a procedurilor judec?tore?ti, în urma examin?rii recursului angajatorului s?u depus în afara termenului de atac ?i în urma adopt?rii unei hot?râri incorecte de c?tre instan?ele judec?tore?ti; violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) în conjunc?ie cu art. 6 CEDO; precum ?i violarea art. 14 CEDO (interzicerea discrimin?rii) ?i a Protocolului nr. 12 la CEDO, pe motiv de aplicare discriminatorie a legii în cauza sa.

Curtea a considerat c? preten?ia reclamantei în privin?a art. 1 CEDO este mai degrab? o generalizare a altor preten?ii ale reclamantei ?i ea nu a examinat aceast? preten?ie separat.

Reclamanta s-a mai plâns de aplicarea incorect? a legii de c?tre instan?ele judec?tore?ti na?ionale. Curtea a reiterat c? art. 6 § 1 CEDO garanteaz? dreptul la un proces echitabil, dar nu stabile?te reguli de admisibilitate a probelor sau de apreciere a lor, ceea ce este de competen?a instan?elor na?ionale. Curtea nu a g?sit niciun motiv de a constata c? hot?rârile din aceast? cauz? au fost arbitrare. Astfel, aceast? parte din cerere a fost respins? ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Reclamanta a mai pretins c? Curtea Suprem? de Justi?ie a examinat recursul angajatorului s?u care a fost depus peste termen. Curtea a notat c?, în timp ce vechiul CPC prevedea un termen de 15 zile pentru a depune o cerere de recurs, noul CPC care era în vigoare la momentul depunerii recursului de c?tre angajatorul reclamantei, prevedea un termen limit? de 2 luni. Recursul a fost depus la mai pu?in de o lun? ?i, prin urmare, în cadrul termenului limit?. Astfel, aceast? parte din cerere a fost respins? ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Reclamanta a mai invocat aplicarea discriminatorie a legii în cauza sa. Curtea a considerat aceast? preten?ie mai degrab? reitereaz? preten?ia privind inechitatea procedurilor ?i a respins aceast? preten?ie ca fiind în mod v?dit neîntemeiat?, potrivit art. 35 §§ 3 ?i 4 CEDO.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO din cauza duratei excesiv de lungi a procedurilor în fa?a instan?elor judec?tore?ti na?ionale. Curtea a reiterat c? durata rezonabil? a procedurilor trebuie s? fie evaluat? în lumina circumstan?elor cauzei ?i a urm?toarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului ?i a autorit??ilor relevante ?i ceea ce era important pentru reclamant (a se vedea Cravcenco c. Moldovei, hot?râre din 15 ianuarie 2008, § 44).

În ceea ce prive?te complexitatea cauzei, Curtea a notat c? instan?ele judec?tore?ti nu au solicitat efectuarea expertizei sau a altor modalit??i de probare care ar necesita mult timp. Probele administrate de c?tre instan?e (documente ?i 2 declara?ii ale martorilor) au fost la dispozi?ia lor chiar de la început. Prin urmare, Curtea a concluzionat c? durata procedurilor nu poate fi explicat? prin complexitatea cauzei.

Referitor la comportamentul reclamantei, Curtea a men?ionat c? Guvernul nu a prezentat probe care ar fi demonstrat c? reclamanta a cerut repetat amânarea cauzei ?i chiar dac? aceasta într-adev?r a avut loc, aceasta nu poate explica termenul de 4 ani de examinare a cauzei.

Privind comportamentul autorit??ilor relevante, Curtea a notat c? durata îndelungat? a procedurilor s-a datorat ?i reexamin?rilor cauzei. De?i cauza nu implic? vreo complexitate specific?, reexaminarea a fost dispus? de c?tre instan?ele judec?tore?ti de dou? ori. Chiar dac? Curtea nu analizeaz? calitatea jurispruden?ei na?ionale, ea consider? c?, atât timp cât trimiterea la reexaminare se dispune în rezultatul erorilor comise de c?tre instan?ele inferioare, repetarea unor astfel de ordine mai mult decât într-un set de proceduri relev? deficien?e serioase ale sistemului judiciar.

Referitor la ceea ce era important pentru reclamant?, Curtea a notat c? procedurile vizau un subiect deosebit de important pentru reclamant?, ?i anume angajarea sa. Legislatorul a confirmat importan?a acestor proceduri pentru angaja?i, prev?zând-o expres în legisla?ia privind examinarea urgent? ?i cu prioritate a litigiilor de munc?. Curtea consider? c? instan?ele na?ionale nu au dat dovad? de suficient? diligen??, care este cerut? atât de legisla?ia na?ional?, cât ?i de art. 6 § 1 CEDO.

În lumina celor expuse mai sus, incluzând reexaminarea repetat? a cauzei în lipsa oric?rei complexit??i a cauzei, luând în considera?ie durata îndelungat? a procedurilor în litigiul de munc? ?i având în vedere ceea ce era important pentru reclamant?, Curtea a conchis c? cerin?a „termenului rezonabil” consfin?it? de art. 6 § 1 CEDO nu a fost respectat? în aceast? cauz?.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 13 CEDO în conjunc?ie cu art. 6 § 1 CEDO. Curtea a notat c?, în pofida numeroaselor ac?iuni întreprinse de autorit??i în vederea execut?rii hot?rârilor în favoarea reclamantei, aceasta nu a dispus de nici un mijloc pentru a accelera procedurile sau de a ob?ine compensa?ii.

Curtea a acordat reclamantei EUR 1,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 745 cu titlu de costuri ?i cheltuieli.

Reclamanta a  fost reprezentat? la CtEDO de c?tre dl T. Deli, avocat din Chi?in?u.