Examinarea admisibilității

30.06.2008

 

Înregistrarea cererii

Odată ce reclamantul a depus formularul de cerere completat, precum și toate documentele și informațiile solicitate de grefa Curții Europene a Drepturilor Omului (Curtea), cererea este înregistrată și inclusă în lista cauzelor ce urmează a fi examinate de către Curte (cauze pendinte). În funcție de volumul de lucru și de complexitatea cauzei, durează între 3 și 18 luni până când cererea va fi examinată de către Comitetul de 3 judecători (Comitet) sau de Cameră. Cauzele pot fi examinate cu prioritate în virtutea art. 41 al Regulamentului Curții, în baza deciziei Camerei sau a Președintelui ei. Cererea este atribuită unei Secțiuni, de regulă Secțiunii din care face parte judecătorul național.

Desemnarea unui judecător raportor

Președintele Secțiunii căreia i-a fost atribuită cererea desemnează un judecător care va examina cererea în calitate de judecător raportor. Cu titlu de excepție, pot fi desemnați mai mulți judecători raportori. Raportorul este ajutat de un jurist din cadrul grefei care asigură relația cu părțile. Identitatea raportorului nu este făcută publică și nu se poate de presupus că este judecătorul național. Raportorul, cu asistența unui jurist din cadrul grefei, face propuneri Curții privind procedura, deciziile și textele care urmează a fi adoptate pe marginea unei cereri. În cursul examinării cauzei, raportorul poate cere părților să prezinte, într-un anumit termen, toate informațiile, documentele sau alte elemente pe care le consideră necesare.

Judecătorul raportor decide dacă cererea urmează a fi examinată de către un Comitet sau de Cameră. Totodată, Președintele Secțiunii poate să ordone ca cauza să fie supusă Camerei.

Prima examinare de către Comitet sau de Cameră

(a) Examinarea de către Comitet

Dacă judecătorul raportor decide că o cerere este în mod vădit inadmisibilă sau trebuie să fie radiată, el redactează un raport care conține o scurtă expunere a faptelor pertinente și expunerea motivelor în susținerea propunerii de inadmisibilitate sau de radiere și transmite cererea Comitetului.

În deliberările sale, Comitetul ia în considerare raportul judecătorului raportor. Potrivit art. 28 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și art. 53 al Regulamentului Curții, Comitetul poate, prin vot unanim, să declare inadmisibilă o cerere sau să o radieze de pe rol, dacă o astfel de decizie poate fi luată fără o examinare complementară. Decizia Comitetului este definitivă și nu poate fi contestată. Ea este adusă la cunoștința reclamantului printr-o scrisoare, în care se indică pe scurt motivul inadmisibilității. Decizia de inadmisibilitate a Comitetului nu se motivează.

Astfel, întreaga procedură în fața Curții ia sfârșit la această etapă, fără ca cererea să fie comunicată statului împotriva căruia a fost îndreptată. Această procedură permite Curții să respingă un mare număr de cereri care sunt în mod vădit nefondate și nu corespund criteriilor de admisibilitate. În 2007, din 27,057 de decizii privind inadmisibilitatea cererii sau de radiere a cererii de pe rolul Curții, 25,802 (circa 95,36 %) au fost adoptate de către Comitet.

Dacă judecătorul național nu este membru al Comitetului, el poate fi invitat să asiste la deliberările acestuia.

În cazul în care Comitetul nu ajunge la decizia unanimă de declarare a cererii ca inadmisibilă, aceasta este înaintată Camerei.

După intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14, funcțiile actuale ale Comitetului vor fi preluate de către o nouă formațiune de judecată - judecătorul unic, care va fi asistat de juriști raportori din cadrul grefei. Această modificare a fost introdusă cu scopul de a mări capacitatea de filtrare a Curții. Judecătorul unic va prelua și va putea declara inadmisibile cererile care în mod evident nu corespund condițiilor de admisibilitate. Judecătorul unic nu va putea să se pronunțe asupra cererilor provenite din statul în numele căruia a fost ales. Juriștii raportori vor trebui să aibă o experiență largă la Curte și să cunoască sistemul național și limba statului pârât.

(b) Examinarea de către Cameră

O cerere poate ajunge să fie examinată de o Cameră în 3 cazuri:

  • dacă judecătorul raportor a decis de la început că cererea urmează să fie examinată de Cameră;
  • dacă Președintele Secțiunii căreia i-a fost atribuită cererea decide, indiferent de opinia judecătorului raportor, ca aceasta să fie examinată de Cameră, și nu de Comitet;
  • dacă Comitetul nu a decis, în unanimitate, declararea cererii ca inadmisibilă.

Atunci când cauza este examinată de o Cameră, raportul judecătorului raportor trebuie să conțină o expunere a faptelor pertinente, inclusiv toate informațiile obținute de acesta de la părți; indicarea chestiunilor pe care cererea le ridică în temeiul Convenției; o propunere asupra admisibilității și, dacă este necesar, un aviz provizoriu asupra fondului. În deliberările sale, Camera ia în considerație raportul prezentat de judecătorul raportor.

Camera poate să declare imediat cererea inadmisibilă sau să o radieze de pe rol. În acest caz, decizia Camerei de inadmisibilitate sau de radiere de pe rol este definitivă și procedura ia sfârșit. Nici în acest caz cererea nu se comunică statului împotriva căruia a fost îndreptată.

Dacă la prima examinare nu se decide declararea cererii ca inadmisibilă sau radierea ei de pe rol, Camera comunică cererea către statul pârât și îl invită să îi prezinte în scris observațiile sale asupra cererii. Camera nu va declara o cerere admisibilă înainte de a invita Guvernul pârât să-și prezinte comentariile.

Potrivit art. 30 CEDO, dacă o cauză pendinte în fața unei Camere ridică o problemă gravă privitoare la interpretarea Convenției sau a protocoalelor sale sau dacă soluția unei probleme cu care ea este sesizată poate conduce la o contradicție cu o hotărâre emisă anterior de Curte, Camera poate, atât timp cât nu a emis hotărârea sa, să se desesizeze în favoarea Marii Camere, cu condiția ca nici o parte să nu se opună la aceasta. Grefierul comunică părților intenția Camerei de a se desesiza. Ele au la dispoziție un termen de o lună, începând cu data acestei înștiințări, pentru a prezenta în scris grefei eventuala lor obiecție temeinic motivată.

Comunicarea cererii către Guvernul pârât

Dacă Camera nu decide imediat declararea cererii ca inadmisibilă sau radierea ei de pe rol, ea poate să ceară părților să prezinte informații suplimentare referitoare la fapte, documente sau alte elemente pe care le consideră pertinente; să comunice cererea către Guvernul pârât, să îl invite să îi prezinte în scris observațiile sale asupra cererii și să invite părțile să depună în scris observații complementare.

În acest moment, cererea este comunicată de Cameră statului împotriva căruia este îndreptată, acesta dobândind calitatea de parte în procedură, ca pârât. Din acest moment, procedura dobândește un caracter contradictoriu.

De regulă, Guvernului i se acordă 3 luni pentru a răspunde la întrebările Curții și a depune observațiile sale cu privire la admisibilitate. Dacă Guvernul intenționează să ridice o excepție de inadmisibilitate, el trebuie să o facă în observațiile cu privire la admisibilitatea cererii, în caz contrar, riscă să fie decăzut din acest drept (a se vedea Prodan c. Moldovei, hotărâre din 18.05.2004, para. 32-37; Savițchi c. Moldovei, hotărâre din 11.10.2005, para. 25-28).

O copie a răspunsului Guvernului este expediată reclamantului, care are la dispoziție, de regulă, un termen de o lună pentru a prezenta observațiile sale. Este indicat ca reclamantul să răspundă tuturor argumentelor Guvernului privind inadmisibilitatea cererii.

De la această etapă, reclamanții care nu dispun de mijloace financiare suficiente pentru a retribui un avocat pot beneficia de asistența judiciară acordată de Curte.

Prezentarea observațiilor cu privire la admisibilitate (și la fondul cauzei)

Observațiile scrise sau alte documente trebuie să fie depuse în termenul stabilit de Curte. Observațiile scrise sau alte documente depuse în afara acestui termen sau cu nerespectarea unei instrucțiuni practice emise în temeiul art. 32 al Regulamentului Curții nu pot fi incluse în dosar, în afară de decizia contrară în acest sens a Președintelui Camerei. Totuși, o parte poate să solicite extinderea termenului de depunere a observațiilor, înainte de expirarea acestui termen, prin depunerea unei cereri motivate în acest sens. Dacă se acordă prelungirea termenului, noul termen este valabil pentru toate părțile, inclusiv pentru cele care nu au solicitat prelungirea acestuia.

Observațiile și documentele anexate la acestea trebuie să fie trimise la Curte prin poștă, în 3 exemplare. Este indicată expedierea unui exemplar prin fax. Observațiile nesolicitate de Curte nu se anexează la dosar, decât dacă Președintele Camerei nu decide altfel.

Observațiile trebuie să indice:

(a) denumirea și numărul dosarului;

(b) titlul ce indică natura conținutului (de ex. observații cu privire la admisibilitate (și fondul cauzei); răspunsul reclamantului la observațiile Guvernului asupra admisibilității (și fondului cauzei); observații cu privire la fondul cauzei; observații complementare cu privire la admisibilitate (și fondul cauzei); observații cu privire la satisfacția echitabilă etc.).

Observațiile trebuie să fie tipărite pe pagină A 4, cu câmp nu mai mic de 3,5 cm. Paginile trebuie să fie numerotate consecutiv.

Observațiile trebuie să fie divizate în capitole care corespund formei și stilului deciziilor și hotărârilor Curții („În fapt”, „Dreptul intern relevant”, „Pretenții”, „În drept”, „Pretinsa violare a articolului …” etc.). Textul observațiilor trebuie să fie divizat în paragrafe.

Răspunsul la întrebările Curții sau la argumentele părții opuse trebuie scris într-un capitol separat. Dacă observațiile depășesc 30 de pagini, ele trebuie să fie însoțite de un rezumat.

Observațiile trebuie să includă:

(a) orice comentariu pe care părțile vor să îl facă; totuși,

(i) dacă o parte nu contestă expunerea circumstanțelor de fapt ale cauzei după cum au fost întocmite de grefă, ea trebuie să-și limiteze observațiile la o scurtă declarație în acest sens;

(ii) dacă o parte contestă doar parțial expunerea circumstanțelor de fapt ale cauzei întocmite de grefă, ea trebuie să-și limiteze observațiile la aceste puncte;

(iii) dacă o parte contestă circumstanțele de fapt prezentate de cealaltă parte, ea trebuie să precizeze care puncte ea nu le contestă și să-și limiteze observațiile la punctele cu care ea nu este de acord;

(b) argumentele juridice cu privire la admisibilitate, apoi cu privire la fondul cauzei, totuși,

(i) dacă unei părți i-au fost puse anumite întrebări cu privire la fapte sau la chestiuni de drept, ea trebuie să-și limiteze argumentele la aceste întrebări;

(ii) dacă observațiile răspund la argumentele părții opuse, ele trebuie să se refere la argumente specifice, în ordinea descrisă mai sus.

Propunerile părților în vederea soluționării cauzei pe cale amiabilă sunt confidențiale și trebuie să fie expediate Curții separat de observațiile scrise. Observațiile depuse în cadrul procedurii contencioase nu trebuie să se refere la anumite oferte, concesii sau declarații privind reglementarea amiabilă.

Examinarea concomitentă a admisibilității și a fondului

Ca regulă generală, cererile care ajung să fie soluționate printr-o hotărâre trec prin două etape de examinare – admisibilitate și fond, cu depunerea a două runde de observații, iar decizia cu privire la admisibilitate este adoptată separat de hotărârea cu privire la fondul cauzei. Totuși, art. 29 para. 3 CEDO îi permite Curții să decidă ambele etape concomitent. Astfel, Camera notifică părțile că admisibilitatea și fondul cauzei vor fi examinate concomitent și invită părțile să prezinte observații cu privire la satisfacția echitabilă. Această regulă se aplică de obicei în cazurile în care capetele de cerere formulate de reclamant se referă la drepturi și libertăți garantate de Convenție în care Curtea a elaborat o jurisprudență bine stabilită (de ex., neexecutarea hotărârilor judecătorești).  

Audieri

Înainte de a adopta decizia asupra admisibilității, Camera poate să decidă, fie la cererea părților, fie din oficiu, să țină o audiere. În acest caz, părțile sunt invitate să se pronunțe și asupra chestiunilor de fond ridicate de cerere. Audieri privind fondul cauzei pot avea loc și după adoptarea deciziei privind admisibilitatea. 

De regulă, audierile se stabilesc atunci când cauza ridică chestiuni de drept complexe sau care nu au mai fost puse în fața Curții. De obicei, procedurile în fața Curții sunt scrise.

Atunci când decide organizarea audierilor, Curtea expediază părților o listă de întrebări la care părțile trebuie să se refere în pledoariile sale. În scopul unei traduceri eficiente, părțile sunt rugate să prezinte textul discursurilor lor cel puțin cu o zi înainte de audieri.

Audierile au loc în clădirea Curții din Strasbourg și, de regulă, sunt publice. Totuși, accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului, în timpul întregii audieri sau numai al unei părți a acesteia, în interesul moralei, al ordinii publice sau al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților impun aceasta sau atunci când publicitatea dezbaterilor ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției.

Părțile sunt informate din timp asupra regulilor audierilor. De regulă, audierea constă din 30 de minute de pledoarie inițială atât pentru Guvern, cât și pentru reclamant, întrebările puse de judecători, o întrerupere de 20-30 de minute, o rundă finală de 15 minute de pledoarii pentru fiecare din părți, în care ele vor răspunde la întrebările puse de judecători și vor face concluzii. Orice judecător poate pune întrebări oricărei persoane care se prezintă în fața Camerei. Părțile nu pot pune întrebări una alteia. În ambele runde vor lua cuvântul mai întâi reprezentanții Guvernului, apoi reprezentanții reclamantului. Întreaga audiere durează aproximativ 2 ore. În mod excepțional, cauzelor complexe sau celor conexate li se acordă timp suplimentar, dar care să nu depășească 90 de minute în total pentru fiecare parte.

Înregistrarea video a audierilor este disponibilă în ziua în care a avut loc audierea pe pagina web a Curții.

Până la moment, Curtea Europeană a decis organizarea audierilor, până la adoptarea deciziei asupra admisibilității, în 3 cauze moldovenești, și anume Ilașcu ș.a., Manole ș.a. și Guja.

Decizia cu privire la admisibilitate

Camera poate, prin decizie, să declare cererea ca fiind admisibilă sau inadmisibilă ori să o radieze de pe rolul Curții. Dacă cererea este declarată inadmisibilă sau este radiată de pe rolul Curții, decizia este definitivă și procedura încetează. Spre deosebire de deciziile de inadmisibilitate ale Comitetului care nu se motivează, deciziile Camerei sunt motivate. Ele se adoptă cu unanimitate sau cu majoritate de voturi. La adoptarea deciziilor de admisibilitate, nu există opinii separate ale judecătorilor.

Deciziile Curții sunt structurate în felul următor:

(a) introducere, în care se indică numele părților, numărul dosarului, componența Camereai și datele la care aceasta a statuat asupra admisibilității cererii reclamantului;

(b) partea „în fapt”, în care sunt prezentate circumstanțele de fapt ale cauzei și apoi normele pertinente de drept intern ale statului pârât;

(c) pretențiile reclamantului, indicând toate capetele de acuzare din cerere;

(d) partea „în drept”, în care sunt examinate în primul rând excepțiile preliminare invocate de Guvernul pârât, în al doilea rând, sunt examinate separat, din punctul de vedere al admisibilității lor, capetele de cerere ale reclamantului, declarându-le admisibile sau inadmisibile;

(e) dispozitivul deciziei care indică concluzia privind admisibilitatea cererii. Astfel, cererea poate fi admisibilă, parțial admisibilă sau inadmisibilă.

Decizia este redactată în franceză sau engleză și numai excepțional în ambele limbi. Deciziile sunt accesibile publicului și sunt disponibile pe pagina web a Curții. Ele sunt comunicate de grefier reclamantului și pârâtului. Decizia prin care o cerere individuală este declarată admisibilă se comunică și statului al cărui resortisant este reclamantul.

Decizia prin care o cerere este declarată inadmisibilă sau este scoasă de pe rol este definitivă. Totuși, potrivit ar. 43 para. 5 al Regulamentului Curții, Curtea poate decide reînscrierea unei cauze pe rol, dacă ea consideră că circumstanțe excepționale justifică aceasta. În practica Curții și a fostei Comisii, a fost admisă reînscrierea pe rol a unei cereri în situația în care radierea ei a fost decisă pe baza unor fapte ce s-au dovedit ulterior inexacte (a se vedea Meusburger c. Austriei, dec. 06.10.1996) sau atunci când reclamantul a demonstrat că el a trimis observațiile sale, dar ele nu au ajuns la Curte (a se vedea Rosenauer c. Austriei, dec. 21.02.2002) ori că el nu a primit corespondența expediată de secretarul fostei Comisii din motive de sănătate (Z.M. c. Germaniei, dec. 13.02.1990).

Decizia asupra admisibilității determină anumite efecte cu privire la desfășurarea ulterioară a procedurii în fața Curții, și anume:

  • părților li se solicită observații scrise și probe cu privire la fondul cauzei;
  • Curtea poate decide, din oficiu sau la cererea părților, ținerea unei audieri în legătură cu fondul;
  • Curtea poate solicita intervenția unui terț, necesară, după aprecierea sa, unei bune administrări a justiției;
  • părțile pot încerca, prin intermediul grefierului Curții, încheierea unui acord de reglementare amiabilă a litigiului.