Protocolul nr. 14

După 1990, datorită creșterii numărului statelor membre la Convenție, numărul cererilor depuse la Curtea Europeană a continuat să crească vertiginos. De la constituire și până în 1998, Curtea a pronunțat 38 389 de decizii și hotărâri. După intrarea în vigoare a Protocolului nr. 11 până în 2003 inclusiv Curtea a pronunțat 61 633 de hotărâri și decizii. Ritmul creșterii numărului de cereri înregistrate la Curte depășește cu mult capacitatea ei actuală de a le examina. La 31 decembrie 2012 pe rolul Curții se aflau peste 128 100 de cereri. Numărul mare de cereri pendinte se datorează îndeosebi creșterii autorității Curții, procedurii complexe de examinare a fiecărei cereri, problemelor sistemice existente în statele membre și numărului mare de cereri care nu au o importanță deosebită pentru reclamanți.

Această supraîncărcare a determinat necesitatea perfecționării sistemului actual de control instituit de Convenție. În februarie 2001 a fost creat un grup de lucru în vederea studierii modalităților de a garanta eficiența sistemului european de protecție a drepturilor omului. Ca urmare, a fost elaborat textul unui nou Protocol, nr. 14, deschis spre semnare la 13 mai 2004, care a intrat în vigoare după ce a fost ratificat de către toate statele semnatare ale Convenției, la 01 iunie 2010.

Protocolul 14 nu conține o transformare radicală a sistemului de control stabilit de Convenție. Modificările vizează mai mult perfecționarea sistemului, în particular:

-        limitarea dreptului de a fi judecător doar pentru un singur mandat și extinderea acestuia până la 9 ani (modif. art. 23 al Convenției);

-        schimbarea procedurii de examinare a cererilor vădit inadmisibile prin constituirea instituției „judecătorului unic” asistat de „juristul raportor” (modif. art. 27 al Convenției);

-        conferirea competenței Comitetelor de 3 judecători de a examina în fond cererile repetitive (modif. art. 28 al Convenției);

-        introducerea unui criteriu suplimentar de admisibilitate – nu vor fi examinate în fond cererile care relevă un „dezavantaj nesemnificativ” pentru reclamant sau societate (modif. art. 35 al Convenției);

-        acordarea dreptului Comisarului CoE pentru drepturile omului de a interveni în procedurile în fața Curții (modif. art. 36 al Convenției);

-        se permite încheierea acordurilor amiabile până la declararea cererii admisibile (modif. art. 38 al Convenției);

-        acordarea dreptului Comitetului de Miniștri al CoE de a cere Curții să se expună pe marginea executării hotărârilor Curții (modif. art. 46 al Convenției).

Cauze moldovenești, comitet de 3 judecători

Neexecutarea hotărârii judecătorești:

Cauza MUHIN c. Moldovei 

Cauza MOCANU c. Moldovei 

Cauza STOG AND OTHERS c. Moldovei

Cauza NORMA S.R.L. c. Moldovei

Cauza MISTREANU c. Moldovei

Cauza BUREA și alții c. Moldovei

Termen rezonabil de examinare a cauzei

Cauza OCULIST și IMAS c. Moldovei 

Revizuirea hotărârii favorabile

Cauza COJOCARU c. Moldovei

Cauza OJOG AND OTHERS c. Moldovei

Cauza PIRNAU c. Moldovei

Cauza JOMIRU și CRETU c. Moldovei

Cauza BESLIU c. Moldovei

Durata mandatului judecătorilor, care era de 6 ani, este extinsă până la 9 ani. Protocolul nr. 14 exclude posibilitatea realegerii judecătorilor pentru un nou mandat. La data intrării în vigoare a Protocolului, durata mandatului judecătorilor care își îndeplineau primul lor mandat a fost prelungit de drept până la 9 ani.

Protocolul nr. 14 a instituit o nouă formațiune de judecată pe lângă cele existente - judecătorul unic, care este asistat de juriști raportori din cadrul Grefei Curții. Această modificare a fost introdusă cu scopul de a mări capacitatea de filtrare a Curții. Judecătorul unic a preluat funcțiile actuale ale Comitetului de 3 judecători și poate declara inadmisibile cererile care în mod evident nu corespund condițiilor de admisibilitate. Judecătorul unic nu poate să se pronunțe asupra cererilor provenite din statul în numele căruia a fost ales. Juriștii raportori trebuie să aibă o experiență vastă la Curte și să cunoască sistemul național și limba statului pârât. Lista juriștilor raportori este stabilită de Președintele Curții la propunerea Grefierului Secțiunii.

Competența Comitetului de 3 judecători este extinsă la examinarea cauzelor repetitive. Cauzele repetitive sunt cauzele rezultate din aceeași deficiență structurală la nivel național, care fac obiectul unei jurisprudențe constante ale Curții, constatată într-o hotărâre inițială zisă „pilot” (de exemplu, referitor la Moldova – anularea hotărârilor judecătorești definitive prin recursul în anulare/revizuire; până la intrarea în vigoare a Legii nr. 87 neexecutarea hotărârilor judecătorești; etc.).

Comitetul de 3 judecători (în locul Camerei de 7 judecători) are competența de a declara aceste cereri admisibile și de a se pronunța asupra fondului, printr-o hotărâre adoptată prin unanimitate. În lipsa unanimității, cererea va fi transmisă Camerei. Deciziile despre admisibilitate și hotărârile Comitetului sunt definitive și nu pot fi atacate în Marea Cameră.

Protocolul nr. 14 a introdus o nouă condiție de admisibilitate. Conform acesteia, Curtea poate să declare inadmisibile cauzele în care reclamantul nu a suferit un „prejudiciu semnificativ”, cu condiția ca respectul drepturilor omului nu obligă Curtea să examineze cauza în fond.

La stabilirea „prejudiciului semnificativ” Curtea va lua în calcul: (a) impactul monetar minor (estimativ pentru Moldova – EUR 200); (b) prejudiciul minor al dreptului nepatrimonial (pretinsa violare a art. 5 § 3 prin eliberarea mandatului de arest care conține suficiente motive de către procurorul neindependent); (c) importanța litigiului pentru reclamant (reunirea familiei). Curtea nu va respinge în baza acestui temei nici o cerere care nu a fost examinată în modul cuvenit de către instanța națională. Se examinează în orice condiții și cererile care ridică probleme serioase de aplicare și interpretare a Convenției sau probleme importante referitor la dreptul intern.

Noul criteriu de admisibilitate a devenit un instrument suplimentar pentru Curte în ajutor pentru a se focusa pe cauzele care merită atenție. Pentru a exclude situații când astfel de cazuri sunt respinse nejustificat, au fost introduse două excepții. Așa numitele clauze de salvgardare vizează interesul general de protecție a drepturilor omului și interesul individual a reclamantului.

Prima clauza de salvgardare a fost inspirată direct din prevederile existente ale Convenției, art. 37, potrivit căreia Curtea poate radia o cerere în anumite circumstanțe cum ar fi situația când reclamantul nu dorește continuarea procedurilor sau chestiunea s-a consumat. O excepție de la această prevedere este că Curtea poate continua să examineze cererea dacă respectarea drepturilor garantate de Convenție o impune, cum ar fi chestiuni importante de interpretare sau aplicare a Convenției.

În una din primele sale decizii Korolev c. Rusiei Curtea a reiterat ideea că violarea unui drept, de altfel reală prin punct de vedere legal, trebuie să atingă un plafon minim de severitate pentru a antrena examinarea acesteia de către o instanță internațională. Curtea a indicat că se va realiza o evaluare contextuală bazată pe doi factori: perceția subiectivă a reclamantului și evaluarea obiectivă, o privire din exterior, a ceea ce era important în speță. Percepția subiectivă trebuie să fie justificată ce motive obiective. În acest caz reclamantul a avut o percepție că nu a fost tratat echitabil, când i s-a refuzat accesul la un președinte de instanță, după ce reclamantul a încercat să intre in oficiu evitând  rîndul. Curtea a constatat că deși sentimentele reclamantului au fost relevante, aceste sentimente, fără a fi justificate în careva fel, erau insuficiente pentru a concluziona că acesta a suferit un prejudiciu semnificativ.

Un exemplu când percepția subiectivă a prejudiciului a fost acceptată ca semnificativă a fost cauza Giuran c. României, ce viza încercarea de a recupera bunurile furate în mărime de 350 Euro. Deși suma era impunătoare, pensia medie fiind de 50 Euro, alt aspect este relevant în speță. Curtea a notat că era o chestiune de principiu pentru reclamant și anume, dreptul la respectul proprietăților sale și a locuinței sale.

A doua clauză a fost inserată pentru a exclude situația când o pretinsa violare a drepturilor omului nu a fost examinată în mod corespunzător de către instanțele național. Acest aspect va fi examinat de către Curte indiferent de mărimea prejudiciului. Corespunzător presupune o analiză profundă a procedurilor naționale. Această clauză reflectă caracterul subsidiar: dacă instanțele naționale își fac meseria corespunzător, Curtea nu urmează să investească prea mult timp în situațiile când reclamantul nu a suferit un prejudiciu semnificativ.

În primii doi ani după intrarea în vigoare a Protocolului nr. 14 acest criteriu a fost aplicat doar de către Camere și Marea Cameră. Acest criteriu de admisibilitate se aplică și față de cererile înregistrate până la intrarea în vigoare a Protocolului, însă nu se va răsfrânge asupra celor declarate admisibile.

Cauzele moldovenești

CAUZA BUROV C. MOLDOVEI

Dacă reclamantul a suferit un prejudiciu semnificativ - Obiectul cererii a constituit pretinsa omisiune a autorităților Statului de a plăti suma de 228 Euro.

Curtea a notat următoarele:

- lipsa dovezii că situația financiară a reclamantului era de așa natură că rezultatul procedurilor ar fi avut un efect semnificativ asupra vieții private a acestuia.

- în perioada 1997 – 2008 reclamantul a inițiat divese acțiuni civile și a plătit regulat onorarii în mărime de 884 Euro.

- reclamantului I s-a ajudecat suma de 2,384 Euro pentru concediere ilegală, și acesta nu s-a plans de neexecutarea acestei hotărâri.

- în 2001 reclamantul s-a ocupat de construcții plătind manopera în mărime de 137 Euro și 481 Euro pentru material de construcții.

- reclamantul a fost în stare să plătească suma de 1,280 Euro pentru reprezentare în fața Curții.

- deși se plângea de neexecutarea hotărârii favorabile, reclamantul a încercat de două ori să inițieze proceduri extraordinare în această privință.

Curtea a concluzionat că valoarea prejudiciului era de o importanță minimă pentru reclamant.

Dacă respectarea drepturilor omului prevăzută în Convenție și Protocoalele impune examinarea fondului cererii

Curtea a reiterat că potrivit clauzei de salvgardare, aceasta este obligată să continue examinarea cererii dacă aceasta ridică chestiuni de caracter general ce afectează respectarea Convenției

Curtea în continuare a observat că problema neexecutărilor în Moldova a fost abordată de numeroase ori în hotărârile sale. Examinarea fondului acestei cereri nu va aduce elemente noi în jurisprudența existentă a Curții.

Dacă această cauză a fost examinată în mod corespunzător de către instanța de judecată națională

Curtea a considerat că situația reclamantului nu a constituit o negare a administrării justiției, care ar putea fi imputată Guvernului.

Cauza FEDOTOV c. Moldovei – (Abordare similar ca și în cauza Burov c. Moldovei, suma de 12 Euro.)

Președintele Curții, din proprie inițiativă sau la cerere, poate invita Comisarul CoE pentru drepturile Omului să intervină în cazurile pendinte pe rolul Curții pentru a asigura o protecție mai eficientă pe cazuri de interes general. Comisarul poate ajuta Curtea în unele chestiuni, mai ales în ceea ce privește anumite probleme structurale sau sistemice din statul pârât sau din alte state membre.

Până la intrarea în vigoare a Prot. 14, conform art. 38 al Convenției Curtea invita părțile să încheie un acord amiabil doar după declararea cererii admisibile, la moment se permite reglementarea amiabilă la orice etapă a procedurii.

Conform art. 46 al Convenției, supravegherea respectării executării hotărârilor Curții este pusă în sarcina Comitetului de Miniștri. Convenția nu prevede expres posibilitatea Curții de a interveni într-un caz de neexecutare flagrantă a hotărârii sale. Prin Protocol, Comitetul Miniștrilor va fi abilitat, cu votul a 2/3, să inițieze o procedură în fața Curții dacă un stat refuză să se conformeze unei hotărâri. Scopul acestei norme este de a întări presiunea politică pentru executarea hotărârii. Procedura inițiată de Comitetul de Miniștri nu va constitui o reexaminare a violărilor Convenției deja constatate și nici nu va putea să ducă la acordarea compensațiilor reclamantului sau la aplicarea unor penalități. În cazul în care vor exista dificultăți de interpretare a dispozitivului unei hotărâri a Curții și neexecutare din acest motiv, Comitetul Miniștrilor va putea solicita Curții interpretarea hotărârii.