Protocolul nr. 16

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat Protocolul nr. 16 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale și a decis să-l deschidă pentru semnare la Strasbourg, la 2 octombrie 2013. Protocolul nr. 16 extinde jurisdicția Curții europene a Drepturilor Omului de a emite avize consultative la cerere cu privire la interpretarea Convenției în contextul unei cauze particulare la nivel național. 

Proiectul de Protocol nr. 16 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum a fost propus Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în aprilie 2013 creează cadrul pentru ca instanțele supreme din Înaltele Părți Contractante (statele semnatare) să obțină de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului avizul asupra unor chestiuni de principiu legate de interpretarea sau aplicarea drepturilor și libertăților definite de Convenția Europeană și de protocoalele sale.

Pentru a intra în vigoare, acest protocol suplimentar al Convenției va trebui ratificat de către zece Înalte Părți Contractante și cel mai probabil va contribui la:

- întărirea legăturilor dintre Curte și instanțele supreme ale statelor prin crearea unei platforme de dialog juridic și implicit facilitarea aplicării de către instanțele naționale a deciziilor Curții;

- trecerea de la ex-post la ex-ante, rezolvarea problemelor de interpretare a prevederilor Convenției în dreptul intern, cu economisirea de resurse prețioase ale Curții; o mai rapidă rezolvare a cazurilor similare în dreptul intern va ranforsa și principiul subsidiarității.

Procedura propusă de acest protocol care va intra în vigoare după ce va fi ratificat de către zece Înalte Părți Contractante nu interferează cu funcția distinctă a Curții de a consilia Comitetul de Miniștri, așa cum prevăd Art. 47 până la 49 ale Convenției.

Condițiile de aplicare - de exemplu, ce instanțe vor putea solicita avizul Curții și modul în care o vor face (motivarea solicitării, datele legale și faptice cu privire la spețe care așteaptă o rezolvare) sunt stipulate în Art. 1 și 10 ale Protocolului și în raportul explicativ.

Curtea poate accepta sau respinge o solicitare, procedura aferentă fiind prevăzută în Art.2; Art. 4 care stipulează necesitatea motivării avizului consultativ de către Curte, precum și faptul că judecătorii pot emite aviz în mod separat. Art. 5 notează caracterul non obligatoriu al avizului. Totodată, Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei are dreptul să intervină în orice moment al procedurii  (Art. 3) și Protocolul nu permite nicio rezervă (Art. 9).

Așadar, Protocolul este menit a opera cu maximă flexibilitate, întrucât intrarea sa în vigoare nu presupune ratificarea de către toți semnatarii Convenției. Mai mult, semnatarii dispun ce instanțe interne pot solicita avizul Curții, iar Curtea poate decide să aprobe sau să respingă solicitarea. Avizul nu are caracter obligatoriu.

În consecință, Adunarea Parlamentară consideră că acest Protocol, prezentat ca atare, ar trebui adoptat de către Comitetul de Miniștri și făcut disponibil pentru semnare și ratificare.