Declarația de la Interlaken

24/02/2010

 

La 18 și 19 februarie 2010, în cadrul președinției Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (CoE), Elveția a organizat o Conferință Ministerială la Interlaken cu scopul de a stimula reformarea Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO).

Conferința a fost co-prezidată de către Micheline CALMY-REY, ministrul Afacerilor Externe al Elveției, căreia îi revine funcția de președinte al Comitetului de Miniștri al CoE, precum și de Eveline WIDMER-SCHLUMPF, ministrul Justiției al Elveției. La conferință au luat parte reprezentanți ai celor 47 de state membre ale CoE, Secretarul General al CoE, Thorbjørn JAGLAND, Președintele CtEDO, Jean-Paul COSTA și Președintele Adunării Parlamentare a CoE, Mevlüt ÇAVUSOGLU. Republica Moldova a fost reprezentată de către ministrul Justiției, Alexandru TÄ‚NASE (vezi aici discursul ministrului).

La 18 februarie 2010, înainte de deschiderea Conferinței Ministeriale, ministrul Justiției al Rusiei, Alexander KONOVALOV, a depus instrumentele de ratificare a Protocolului nr. 14 la CEDO, în prezența Secretarului General al CoE, Thorbjørn JAGLAND, și a ministrul Justiției elvețian, Eveline WIDMER-SCHLUMPF. Astfel, Protocolul nr. 14 va intra în vigoare la 1 iunie 2010.

Conferința a avut scopul de a stabili cursul pentru viitoarea reformă a CtEDO, care se confruntă cu o situație disperată. Numărul de cereri depuse la CtEDO se ridică la cifra de 120,000, depășind cu mult capacitățile Curții de a le examina. Nouăzeci de procente dintre aceste cereri sunt în mod vădit nefondate sau nu au o bază legală, ceea ce denotă o necunoaștere profundă a Convenției și a procedurilor Curții. De asemenea, acest fapt indică că sistemul Convenției necesită a fi revitalizat prin aplicarea mai riguroasă a principiului subsidiarității, care trebuie aplicat de către instanțele judecătorești naționale.

Lucrările Conferinței s-au finalizat prin adoptarea unei declarații a reprezentanților celor 47 de state membre la CoE. Potrivit acestei declarații, este necesar de a stabili o balanță echitabilă între cauzele noi care sunt depuse la CtEDO și cele înregistrate deja și de a reduce volumul celor aproximativ 120,000 de cereri într-un mod care să garanteze examinarea într-un termen rezonabil a cererilor noi. Suplimentar, a fost decis că trebuie să fie îmbunătățită implementarea la nivel național a hotărârilor CtEDO și că Comitetul de Miniștri trebuie să garanteze o supraveghere efectivă a acestui proces de implementare.

În scopul realizării acestor obiective, declarația conține un plan de acțiuni care prevede o listă de măsuri pe termen scurt și mediu, precum și o agendă de implementare a acestora.

Planul de acțiuni se referă la:

A. Dreptul la cerere individuală – Comitetul de Miniștri să examineze noile reguli procedurale și să determine în ce măsură acestea pot fi aplicate fără a descuraja cererile întemeiate;

B. Implementarea Convenției la nivel național – statele membre să execute în totalitate hotărârile CtEDO și să prevină violări similare pe viitor, să ia în calcul jurisprudența în evoluție a Curții, inclusiv care se referă la alte state, să implementeze recursuri efective, să asigure implementarea recomandărilor Comitetului de Miniștri;

C. Filtrarea cererilor – informarea potențialilor reclamanți privind jurisprudența CtEDO, evidențiindu-se rolul birourilor de informare ale CoE, implementarea de către CtEDO a mecanismului de filtrare efectivă a cererilor, Comitetul de Miniștri urmează să stabilească un mecanism de filtrare în afară de procedura judecătorului unic;

D. Cererile repetitive – statele membre să faciliteze reglementarea amiabilă și adoptarea declarațiilor unilaterale și, după adoptarea unei hotărâri pilot, să coopereze cu Comitetul de Miniștri în vederea implementării măsurilor generale necesare; CtEDO să stabilească standarde clare și previzibile pentru procedura hotărârii pilot și să evalueze efectele acestei proceduri;

E. Curtea – statele membre să asigure transparența și calitatea procedurii de selectare a candidaților la postul de judecător la CtEDO, inclusiv cunoașterea dreptului internațional public, a sistemului de drept național și cel puțin a unei limbi oficiale ale CtEDO, precum și să dețină o experiență practică legală necesară; CtEDO să evite reconsiderarea circumstanțelor faptelor sau dreptului național care au fost stabilite și decise de către instanțele naționale, în conformitate cu jurisprudența sa potrivit căreia ea nu este cea de-a patra instanță, să aplice uniform și riguros criteriile privind admisibilitatea și să ia în considerație rolul său subsidiar în interpretarea și aplicarea Convenției, să aplice noile criterii de admisibilitate prevăzute de Protocolul nr. 14 și să identifice alte posibilități de aplicare a principiului minimis non curat praetor, să solicite Comitetului de Miniștri reducerea până la cinci membri numărul judecătorilor Camerei așa cum este prevăzut de Protocolul nr. 14, să identifice prioritățile la examinarea cauzelor și problemele structurale care ar putea genera nu număr semnificativ de cereri repetitive;

F. Supravegherea executării hotărârilor – Comitetul de Miniștri să acorde prioritate și cauzelor ce indică probleme structurale majore și să acorde importanță necesității stabilirii recursurilor interne efective;

G. Procedura simplificată pentru amendarea Convenției - Comitetul de Miniștri să examineze posibilitatea introducerii unei proceduri simplificate pentru modificarea viitoare a Convenției sau a unei prevederi a acesteia, de exemplu prin intermediul unui Statut al CtEDO sau a unei prevederi în Convenție similară cu cea din art. 41 (d) al Statutului CoE.

În vederea implementării planului de acțiuni, declarația prevede o agendă de implementare a obiectivelor acestuia, și anume:

- Statele membre urmează să informeze Comitetul de Miniștri, înainte de sfârșitul anului 2011, despre măsurile întreprinse în vederea implementării declarației;

- Comitetul de Miniștri să implementeze, până în iunie 2011, măsurile stabilite în declarație care nu necesită modificarea Convenției;

- Comitetul de Miniștri să stabilească termeni de referință organelor competente pentru a stabili, până în iunie 2012, măsurile specifice care necesită modificarea Convenției (care se referă la mecanismul de filtrare și simplificarea modificării Convenției);

- Comitetul de Miniștri să evalueze, pe parcursul anilor 2012 până în 2015, în ce măsură implementarea Protocolului nr. 14 și a planului de acțiuni de la Interlaken a ameliorat situația la CtEDO și să decidă, înainte de sfârșitul anului 2015, necesitatea adoptării unor noi acțiuni. Înainte de sfârșitul anului 2015, Comitetul de Miniștri să decidă dacă măsurile adoptate sunt suficiente și să se pronunțe asupra necesității unor schimbări mai profunde.

 

Declarația de la Interlaken din 19 februarie 2010 (în engleză)

Declarația de la Interlaken din 19 februarie 2010 (în franceză)