27 11 2007

La 27 noiembrie 2007, Curtea European? a Drepturilor Omului a pronun?at hot?rârile Popovici c. Moldovei (cererea nr. 289/04 ?i 41194/04), Ursu c. Moldovei (cererea nr. 3817/05), David c. Moldovei (cererea nr. 41578/05), Timpul Info-Magazin ?i Anghel c. Moldovei (cererea nr. 42864/05) ?i Å¢urcan c. Moldovei (cererea nr. 10809/06).

*  *  *

În cauza Ursu c. Moldovei, reclamantul, Mihai URSU, a fost re?inut la 31 martie 2004, fiind suspectat c? l-ar fi omorât în 1993 pe fiul Eugeniei Ostapciuc.

Între 2 aprilie ?i 3 august 2004, reclamantul a fost de?inut în stare de arest în temeiul mandatelor de arest emise lunar de c?tre Judec?toria Buiucani. Instan?a de judecat? motiva arestul prin faptul c? reclamantul era b?nuit de comiterea unei infrac?iuni grave pentru care legea prevedea o sanc?iune de mai mult de 2 ani priva?iune de libertate, izolarea sa de societate era necesar?, deoarece el putea s? se ascund? de autorit??i sau s? împiedice desf??urarea anchetei prin influen?area martorilor.

În cererile sale de recurs împotriva mandatelor de arest, reclamantul a men?ionat c? deten?ia sa nu era necesar? atât timp cât nu exista un motiv verosimil de a fi învinuit, c? pe durata deten?iei sale nu s-au întreprins m?suri de investiga?ie ?i c? suferea de epilepsie ?i trebuia s? urmeze un tratament medical specializat.

Toate recursurile reclamantului au fost respinse pe motiv c? circumstan?ele care justificau deten?ia au r?mas neschimbate. La 6 iulie 2004, Curtea de Apel Chi?in?u a redus durata mandatului de arest de la 30 la 20 de zile pe motiv c? pe durata lunii anterioare nu au fost efectuate m?suri de investiga?ie, învinuitul nu avea cazier judiciar, el avea familie ?i un copil minor, cas?, serviciu ?i probleme serioase de s?n?tate.

La 3 august 2004, procurorul a transmis dosarul în instan?a de judecat? pentru examinare. Dup? aceast? dat?, reclamantul a continuat s? fie de?inut f?r? mandat de arest.

La 21 decembrie 2004, cererea de eliberare de sub arest (cerere habeas corpus) a reclamantului a fost respins? ?i el a continuat s? fie de?inut pân? la 6 iulie 2006, când a fost condamnat la 12 ani priva?iune de libertate.

În fa?a Cur?ii, reclamantul s-a plâns de violarea art. 5 § 3 CEDO (motivarea deten?iei) prin deten?ia sa f?r? motive suficiente ?i relevante între 2 aprilie ?i 3 august 2004 ?i violarea art. 5 § 1 CEDO (legalitatea deten?iei) prin de?inerea ilegal? a reclamantului f?r? un mandat de arest valabil dup? 3 august 2004.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 3 al Conven?iei, deoarece instan?ele de judecat? care au autorizat arestul între 2 aprilie ?i 3 august 2004, precum ?i cele care au examinat legalitatea acestuia, nu au invocat motive suficiente ?i relevante pentru eliberarea mandatului de arest. Curtea a notat c? instan?ele na?ionale s-au limitat la citarea temeiurilor pentru arest prev?zute de Codul de procedur? penal?, într-un mod formalist ?i f?r? a explica cum acestea se aplic? în acest caz concret. Reclamantul a fost de?inut sub arest aproape doi ani, de?i noi motive pentru deten?ia sa continu? nu au fost invocate. Mai mult, Curtea este frapat? de faptul c?, de?i la 6 iulie 2004 Curtea de Apel Chi?in?u a adus motive care, în mod normal, pledau în favoarea eliber?rii reclamantului din deten?ie, instan?a de judecat? a decis reducerea duratei mandatului de arest de la 30 la 20 de zile.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 al Conven?iei, deoarece dup? 3 august 2004 reclamantul a fost de?inut f?r? mandat de arest valabil ?i contrar prevederilor legale na?ionale (art. 25 din Constitu?ie), care permit de?inerea unei persoane sub arest doar în baza unui mandat pe o perioad? de pân? la 30 de zile.

Curtea a acordat reclamantului EUR 4,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 1,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. 

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre dl Victor CONSTANTINOV, membru al organiza?iei ob?te?ti „Juri?tii pentru drepturile omului”.

*  *  *

În cauza David c. Moldovei, reclamantul, Gheorghe DAVID, a fost recunoscut vinovat în 1987 pentru critica adus? autorit??ilor Uniunii Sovietice ?i pentru exprimarea p?rerii precum c? Moldova a fost ocupat? de c?tre Uniunea Sovietic? ?i c? ar trebui s? se uneasc? cu România. În baza unui raport medical ordonat de c?tre instan?ele de judecat?, el a fost declarat bolnav mintal ?i a fost trimis la tratament for?at într-un spital psihiatric în estul Ucrainei. El a fost ?inut acolo timp de 1 an ?i apoi a fost eliberat ?i obligat s? continue tratamentul în Chi?in?u. În 1990, sentin?a a fost anulat? ?i reclamantul a fost achitat.

La o dat? nedeterminat?, reclamantul a aflat c? putea solicita compensa?ii pentru condamnarea sa ilegal? ?i de?inerea într-un spital psihiatric ?i c? nu exista nici un termen de prescrip?ie pentru înaintarea unei astfel de ac?iuni.

În septembrie 2004, reclamantul a ini?iat proceduri judiciare împotriva Ministerului Finan?elor, solicitând compensa?ii. El afirma, printre altele, c? dup? administrarea tratamentului for?at în 1987-1988, el a început s? aib? probleme de s?n?tate, ?i anume, c? î?i pierdea memoria, devenise emo?ional inhibat ?i instabil ?i din aceast? cauz? a fost for?at s? tr?iasc? din contul unei pensii de invaliditate foarte mici.

Pe durata procedurilor, Ministerul S?n?t??ii a ridicat întrebarea dac? reclamantul era capabil de a pleda în fa?a instan?ei de judecat?, având în vedere trecutul s?u medical.

Reclamantul nu a fost de acord cu Ministerul S?n?t??ii, dar temându-se c? cererea sa nu va fi examinat?, a acceptat s? fie examinat medical pentru a demonstra contrariul. La o dat? nespecificat?, reclamantul a trecut o examinare medical? efectuat? de c?tre o comisie specializat?. Comisia nu a putut ajunge la o concluzie ?i într-un document din 25 februarie 2004 a conchis c? pentru a ajunge la o concluzie, era necesar? examinarea reclamantului în condi?ii de spitalizare.

La 14 martie 2005, judec?torul V.G. de la Judec?toria Râ?cani a examinat posibilitatea examin?rii reclamantului în condi?ii de spitalizare. Deoarece reclamantul a fost de acord, instan?a de judecat? a ordonat în aceea?i zi examinarea medical? a reclamantului în condi?ii de spitalizare de c?tre Spitalul Central de Psihiatrie.

La 4 aprilie 2004, reclamantul a plecat la spital, unde, spre surpriza sa, i-au fost luate toate lucrurile ?i a fost internat împreun? cu persoanele bolnave mintal, care aveau libertate de mi?care limitat?. Potrivit reclamantului, spitalul nu mai era înc?lzit în luna aprilie ?i, deoarece hainele cu care el era îmbr?cat erau prea sub?iri, el s-a îmboln?vit de bron?it? acut?. Dou? zile dup? internare, el a solicitat s? fie eliberat pentru a pleca acas?, s?-?i schimbe hainele ?i s?-?i cumpere medicamente. Medicii nu i-au permis s? p?r?seasc? sec?ia în care fusese internat. Potrivit reclamantului, el nu putea s? se plâng? nim?nui de deten?ia sa ?i nici nu putea telefona pe cineva sau s? ia leg?tura prin alte metode cu persoanele din afara spitalului pentru a se plânge de deten?ia sa.

La 29 aprilie 2005, reclamantul a fost eliberat din spital. La 16 mai 2005, spitalul a întocmit un raport, în care se conchidea c? reclamantul suferea de o boal? mintal? care nu-i afecta discern?mântul ?i c? el era capabil s? pledeze în fa?a instan?ei de judecat?.

La 9 iunie 2005, reclamantul a solicitat procuraturii s? porneasc? un dosar penal împotriva medicilor care l-au ?inut în deten?ie contrar voin?ei sale. La 30 iunie 2005, procuratura a refuzat pornirea urm?ririi penale. La 21 iulie 2005, Judec?toria Centru a anulat ordonan?a din 30 iunie 2005 pe motiv c? procuratura nu a clarificat condi?iile în care urma s? aib? loc examinarea medical? a reclamantului ?i modul cum aceasta a fost efectuat?, precum ?i cererea scris? a reclamantului prin care acesta consim?ea s? fie internat.

La 12 octombrie 2005, procurorul a refuzat pornirea urm?ririi penale, f?r? a aduce motive. Procurorul doar a men?ionat c? indica?iile Judec?toriei Centru au fost executate ?i c? examinarea suplimentar? nu a influen?at decizia ini?ial? de a nu porni dosar penal. La 19 octombrie 2005, acela?i judec?tor de la Judec?toria Centru a respins plângerea reclamantului, constatând c? deten?ia reclamantului a fost f?cut? în conformitate cu încheierea din 14 martie 2005.

La 31 octombrie 2005, reclamantul a depus cererea la CtEDO, pretinzând c? deten?ia sa în institu?ia psihiatric? a fost arbitrar?, adic? contrar? art. 5 § 1 al Conven?iei (legalitatea deten?iei). El, de asemenea, pretindea violarea art. 5 § 4 al Conven?iei (garan?ii procedurale în cazul lipsirii de libertate) prin imposibilitatea de a contesta deten?ia sa.

La 21 iulie 2005, reclamantul a decedat. Sora sa a solicitat Cur?ii s? continue examinarea cauzei. Luând în considerare c? Guvernul nu a contestat faptul c? sora reclamantului poate succeda reclamantul în procedurile în fa?a CtEDO, Curtea nu a v?zut nici un motiv de a decide altfel.

Guvernul a invocat, în esen??, c? reclamantul nu a epuizat c?ile de recurs interne, deoarece el nu s-a plâns imediat medicilor de refuzul de a fi eliberat. Administra?ia spitalului ar fi fost obligat? s? transmit? aceast? plângere autorit??ilor competente în termen de 24 de ore. CtEDO a respins aceast? obiec?ie, deoarece, în circumstan?ele cauzei, reclamantul nu putea fi chemat s? ini?ieze, spre exemplu, o alt? ac?iune habeas corpus. Mai mult, în plângerile ulterioare cu privire la intentarea dosarului penal, reclamantul a men?ionat expres c? a dorit s? p?r?seasc? spitalul dup? spitalizare. Prin urmare, medicii în?i?i trebuiau s? invoce prevederi legale necesare pentru a refuza externarea reclamantului.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 al Conven?iei. Curtea a notat c?, de?i ini?ial reclamantul a consim?it s? fie internat, deten?ia reclamantului din momentul în care ?i-a exprimat dorin?a s? p?r?seasc? spitalul, a reprezentat o „lipsire de libertate”. Art. 5 § 1 CEDO stabile?te exhaustiv excep?iile când o persoan? poate fi lipsit? de libertate. Deten?ia unei persoane alienate în temeiul art. 5 § 1 e) CEDO poate fi admis? doar dac? se demonstreaz? c? persoana este alienat?, boala mintal? este de o natur? sau un grad care ar justifica deten?ia for?at? ?i dac? deten?ia continu? este justificat? de prezen?a acestei boli. Din circumstan?ele cauzei rezult? c? nici una din aceste condi?ii nu a fost satisf?cut? în cazul reclamantului. Scopul încheierii din 14 martie 2004 a fost doar de a stabili capacitatea reclamantului de a pleda în fa?a instan?ei ?i nu de a-l proteja de alte persoane. Prin urmare, deten?ia for?at? dup? momentul în care reclamantul a dorit s? p?r?seasc? spitalul, a fost contrar? îns??i esen?ei art. 5 § 1 e) CEDO.

În lumina constat?rilor cu privire la art. 5 § 1 CEDO ?i a celor cu privire la neepuizare, Curtea nu a g?sit necesar de a examina separat preten?ia reclamantului formulat? în temeiul art. 5 § 4 CEDO.

Curtea a acordat reclamantului EUR 4,000 cu titlu de daune morale.

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre dl Alexandru POSTICÄ‚, director executiv al organiza?iei ob?te?ti „Promo-Lex”.

*  *  *

În cauza Å¢urcan c. Moldovei, reclamantul, Dorel Å¢URCAN, a fost re?inut la 12 octombrie 2005, fiind suspectat de corupere pasiv?.

La 16 ianuarie 2006, reclamantul a fost transferat la Închisoarea nr. 13 din mun. Chi?in?u. La 3 februarie 2006, Judec?toria Buiucani a prelungit mandatul de arest al reclamantului pentru o perioad? de 20 de zile.

Prin hot?rârea din 23 octombrie 2007, în cauza Å¢urcan ?i Å¢urcan c. Moldovei (cererea nr. 39835/05), CtEDO a constatat inter alia violarea art. 5 § 3 CEDO prin deten?ia reclamantului f?r? motive suficiente ?i relevante între 12 octombrie 2005 ?i 3 februarie 2006. În prezenta cauz?, reclamantul se refer? la evenimentele care au avut loc dup? 3 februarie 2006.

La 20 februarie 2006, dosarul penal împotriva reclamantului a fost transmis instan?ei de judecat? pentru examinare. La 6 martie 2006, a avut loc prima ?edin?? de judecat?, în care reclamantul a solicitat eliberarea sa de sub arest, deoarece dup? transmiterea dosarului în instan?a de judecat?, deten?ia sa nu se baza pe o prevedere legal?. El a invocat în acest sens cauza Baranowski c. Poloniei (cererea nr. 28358/95). El, de asemenea, s-a plâns de condi?iile de deten?ie din Închisoarea nr.13. Judec?toria Buiucani a respins cererea reclamantului, pe motiv c? el era acuzat de o infrac?iune grav? ?i, la acel moment, instan?a nu a g?sit motive pentru schimbarea sau anularea m?surii preventive.

La 23 mai 2006, cererea a fost comunicat? Guvernului. La 28 septembrie 2006, Judec?toria Buiucani a admis cererea reclamantului ?i l-a eliberat, invocând circumstan?e relevante noi: c? majoritatea probelor au fost deja examinate în instan?a de judecat? sau colectate de c?tre procuror, starea s?n?t??ii reclamantului s-a înr?ut??it ?i c? avea nevoie de opera?ie. La 31 octombrie 2006, aceea?i instan?? a permis ca reclamantul s? fie supus unui tratament medical peste hotare.

Reclamantul pretindea violarea drepturilor sale garantate de art. 3 CEDO (interzicerea torturii) din cauza condi?iilor de deten?ie din Închisoarea nr. 13 ?i a asisten?ei medicale insuficiente acordate lui în aceast? închisoare; violarea art. 5 § 1 CEDO (legalitatea deten?iei), prin deten?ia reclamantului f?r? un mandat de arest dup? 20 februarie 2006, ?i violarea art. 5 § 3 CEDO (motivarea deten?iei), prin deten?ia reclamantului f?r? motive suficiente ?i relevante dup? transmiterea dosarului pentru examinare în instan?a de judecat?.

Curtea a declarat inadmisibil? preten?ia reclamantului în temeiul art. 3 CEDO, în privin?a neacord?rii asisten?ei medicale, deoarece Cur?ii nu i-au fost prezentate probe suficiente c? reclamantului nu i-a fost acordat? asisten?a medical? de care el avea nevoie. Curtea a notat c?, în scurt timp de la prima cerere de a fi consultat de un medic specializat, medicii au încercat s? verifice dac? reclamantul are nevoie de asisten?? medical?, îns? reclamantul a refuzat s? coopereze. În urma examin?rii medicale ulterioare, la dosar nu a fost anexat vreun document care ar ar?ta c? reclamantul are nevoie de tratament în afara închisorii. Când examin?rile ulterioare au ar?tat c? starea s?n?t??ii reclamantului s-a deteriorat, reclamantul a fost eliberat ?i i s-a permis s? p?r?seasc? ?ara. De?i Curtea este îngrijorat? de refuzul instan?ei de judecat? de a-i permite reclamantului s? fie examinat de un medic ales de el, în aceast? cauz? ea nu consider? c? acest refuz este contrar art. 3 CEDO, deoarece reclamantul a fost examinat rapid de câ?iva medici bine-cunoscu?i, cu o reputa?ie care niciodat? nu a fost contestat?.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 3 CEDO în privin?a condi?iilor de deten?ie în Închisoarea nr. 13. Curtea a notat c? reclamantul a fost de?inut în aceea?i celul? în care a fost de?inut reclamantul în cauza Modîrc? c. Moldovei (cererea nr. 14437/05), în care CtEDO a constatat o violare a art. 3 CEDO în privin?a condi?iilor de deten?ie. Circumstan?ele acestor cauze sunt similare, iar reclamantul a sus?inut c? acestea sunt identice. Prin urmare, Curtea ar fi putut ajunge la o alt? concluzie doar dac? s-ar fi demonstrat c? condi?iile de deten?ie s-au schimbat de la eliberarea dlui Modîrc? ?i pân? la transferul în aceast? celul? a reclamantului. Dl Modîrc? a fost eliberat la 15 noiembrie 2005, iar reclamantul a fost transferat în aceast? închisoare la 16 ianuarie 2006, adic? cu 2 luni mai târziu. De?i Curtea nu poate exclude c? condi?iile s-ar fi putut schimba în acest timp, nu au fost prezentate informa?ii specifice care ar demonstra c? reclamantul a fost de?inut în condi?ii mai bune.

Curtea a mai constatat, în unanimitate, violarea art. 5 § 1 al Conven?iei. F?când referire la standardul consfin?it în cauza Boicenco c. Moldovei (para. 154), Curtea a notat c? în dosar nu exist? vreun element care ar permite ca în prezenta cauz? s? ajung? la o concluzie diferit?. Modificarea art. 186 (2) CPP, la care f?cea referire Guvernul, a intrat în vigoare la 3 noiembrie 2006, adic? nu a afectat situa?ia reclamantului, care a fost eliberat la 31 octombrie 2006. De?i modificarea acestei legisla?ii nu este relevant? în acest caz, Curtea ar putea s? o ia în calcul la examinarea cererilor viitoare.

În lumina constat?rii cu privire la art. 5 § 1 CEDO, Curtea nu a g?sit necesar de a examina separat preten?ia reclamantului formulat? în temeiul art. 5 § 3 CEDO.

Curtea a acordat reclamantului EUR 9,000 cu titlu de daune morale ?i EUR 2,000 cu titlu de costuri ?i cheltuieli. 

Reclamantul a fost reprezentat la CtEDO de c?tre Alexandru TÄ‚NASE, avocat din Chi?in?u.

*  *  *

Sinteza hot?rârilor Popovici c. Moldovei ?i Timpul Info-Magazin ?i Anghel c. Moldovei va fi amplasat? pe pagina web la 28 noiembrie 2007.

*  *  *

Hot?rârile CtEDO în aceste cauze, în limba englez?, pot fi accesate pe pagina web a Cur?ii (http://www.echr.coe.int/).