Re-deschiderea procedurilor în instanțele naționale poate fi un mijloc efectiv pentru redresarea consecințelor violării Convenției cauzate pentru proceduri naționale inechitabile, de exemplu hotărârea Barberà, Messegué și Jabardo c. Spaniei (cererea nr. 10588/83), Rezoluția DH (94) 84).

Re-deschiderea procedurilor de asemenea poate oferi posibilitate de a rectifica decizia națională care a fost considerată ca incompatibilă Convenției, de exemplu, interdicția de a publica anumite informații, hotărârea Open Door și Dublin Well Woman c. Irelandei (cererea nr. 14234/88), Rezoluția DH (96) 368. Similar, când Curtea concluzionează că executarea hotărârii poate impune autoritățile să reconsidere deciziile sale astfel să se asigure ca reclamantul să poată să se întoarcă în țara respectivă sau să rămână dacă deportarea încă nu a avut loc, spre exemplu hotărârea D. c. Marii Britanii (cererea nr. 30240/96), Rezoluția DH (98) 010.

Re-deschiderea procedurilor naționale are o importanță deosebită pentru executarea hotărârilor Curții Europene. Firește, în unele cazuri, această este unica modalitate posibilă a „restitutio in integrum”, adică unicul mijloc efectiv a redresării violării Convenției.

Ca răspuns a problemelor de executare, cauzate în anumite cazuri de lipsa legislației naționale adecvate pentru re-deschiderea procedurilor, Comitetul de Miniștri a adoptat a Recomandarea nr. R (2000) 2 cu privire la reexaminarea sau redeschiderea unor cauze la nivel național în urma hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului, invitând Statele Contractante să asigure ca la nivel național să existe posibilități adecvate pentru a realiza, pe cât e posibil, restitutio in integrum, inclusiv re-deschiderea procedurilor.